Ziare financiare, bloguri de specialitate, analisti si brokeri, "insideri"… sau toate sursele impreuna? Ori poate nici una, ci doar propria intuitie? Analizam mai jos modul in care ar trebui "citite"… sursele de informare si distorsiunile pe care trebuie sa le evitati pentru a nu intra in randul turmei investitorilor… captivi.
Ziarele si site-urile financiare
Au cea mai mare viteza de reactie cand vine vorba de culegerea unor declaratii "din piata" si cea mai redusa capacitate de a surprinde esenta fenomenului. In Romania, mai ales, reporterii si redactorii sunt in mare parte abia iesiti de pe bancile facultatilor, fara o cunoastere aprofundata a domeniilor pe care le comenteaza, preferati pentru ca pot alerga mult, pe bani putini si n-au obligatii de familie care sa-i impiedice sa faca asta. Depind apoi de bunavointa surselor (daca vei critica o anumita institutie, poti renunta la viitoarele exclusivitati de acolo), asa cum publicatia in cauza depinde de bunavointa furnizorilor traditionali de reclama (vorbind de zona financiara, ne referim, in principal, la banci). Rezumand, informatia care vine prin presa financiara e de multe ori rudimentara, accentele si privirea critica sunt sublimate, iar capacitatea de anticipare – ca si inexistenta. Cand veti citi in presa ca preturile au urcat deja cu x% (mesaj subliminal: "Tu ce mai astepti, vrei sa ratezi balul profiturilor?") ori ca vedeta X a preluat un activ – se scrie mai rar despre notorietatea celor care fac exituri – (mesaj implicit: "Tu de ce nu faci la fel"?), e semn de multe ori ca trebuie sa va miscati repede in directia opusa.
Analistii si rapoartele lor minunate
Ii vedem de multe ori citati cand vine vorba de subiecte de larg interes (curs, inflatie, dar si politici monetare) si avem ocazia sa le vedem rapoartele preluate in diferite publicatii, neaparat cu un titlu continand un procent ("Analistii bancii A estimeaza ca leul se va aprecia cu x%, ca actiunile companiei B vor fi cu y% mai scumpe peste un an etc."). Sa spunem din start: analistii in cauza functioneaza pe post de agenti de marketing in majoritatea cazurilor. Va imaginati ca banca de unde provin nu are pozitii in piata valutara? Credeti ca fac declaratii in sensul sau impotriva acelor pozitii? Credeti ca un broker care recomanda o actiune in presa nu are clienti care s-au servit inainte cu respectivul titlu, la preturi mai mici? De ce nu apar, de pilda, in presa rapoarte care sa anticipeze evolutiile de pret pe un anumit activ, in mai multe scenarii? Sa zicem, in varianta optimista creste cu 10%, in varianta pesimista scade cu 30% si in varianta neutra ramane pe loc, bineinteles, fiecare dintre aceste scenarii condimentate cu argumente justificate, calcule laborioase etc.? Nu cumva in acest mod raportul respectiv nu are sanse sa mai "vanda" nimic? Mai mereu majoritatea "investitorilor" dau navala cand mai multe banci de investitii – citate neaparat de marile agentii si site-uri financiare – dau recomandari de tip "buy", cand, de fapt, marii lor clienti si bancile in nume propriu au pozitii de tip "sell".
Bun… si eu cu cine votez?
Cine este atunci demn de incredere? Bloggerii anonimi, insiderii? N-ar strica un insider care sa va povesteasca in detaliu situatia din teren, necoafata de rapoartele de "marketing". In lipsa lui, concentrati-va atentia pe cativa factori: credibilitatea celor care fac prognoze si provenienta lor (daca vin din partea unui jucator activ in piata, ii puteti ignora); la fel, daca vin din partea unor institutii care s-au inselat frecvent in trecut (de altfel, putini urmaresc in timp acuratetea prognozelor analistilor); feelingul propriu – ce va spune intuitia pe baza datelor existente si experientei acumulate din trecut. Incercati sa analizati interesele care pot sta in spatele unui curent de opinie, vocile care il promoveaza, vehiculele media care il raspandesc – cu cat entuziasmul pare mai general, cu atat schimbarea directiei este mai probabila. stiu, nu este deloc usor. Nu uitati insa ca lucrurile facile vin mai mereu la pachet cu capcane bine camuflate!
