Mai intai, elvetienii interzic minaretele. Acum, parlamentul francez vrea sa le interzica femeilor musulmane sa poarte burqa: este acea piesa de vestimentatie care acopera complet fata si se poarta in tari arabe ortodoxe, adoptata acum si de unii nonarabi ortodocsi in spatiile publice. Hijabul, baticul pe care il poarta unele femei musulmane, este deja interzis in scolile publice din Franta, unde este, de altfel, interzisa orice afisare "cu ostentatie" a simbolurilor religioase. Burqa se poarta insa mult mai rar in Franta – din aproape sase milioane de musulmani, aproximativ 1.900 de femei opteaza pentru ea, in conditiile in care aproape nici una dintre ele nu provine dintr-o tara in care aceasta vestimentatie sa fie purtata traditional.
Motivul pentru care parlamentarii francezi, de la comunisti la conservatori, sprijina interdictia este consensul general ca a purta burqa intra "in contradictie cu valorile republicii". Dupa cum se exprima presedintele Nicolas Sarkozy in faimosul sau citat, burqa "nu e binevenita in Franta".
Unor imigranti care isi acopera fata le-a fost refuzata deja cetatenia pe exact acest motiv. Feministele, inclusiv unele care provin din cultura islamica, au sprijinit, la randul lor, interdictia, considerand ca obiceiul este degradant. Un parlamentar comunist, André Gerin, a avertizat ca in spatele valului "se ascund extremismul si terorismul".
De fapt, doar socialistii au refuzat sa voteze rezolutia parlamentului. Nici lor nu le place burqa, dar nu considera ca legiferarea e calea optima de a o combate. Cred ca socialistii au dreptate. Dincolo de faptul ca guvernul francez are de luptat cu probleme mai serioase decat obiceiurile vestimentare ale unui numar mic de femei, se pune problema libertatii individuale.
Unele femei ar putea fi intr-adevar fortate de familie sau de persoane din acelasi grup social sa se acopere. Acelasi lucru e valabil si pentru evreicele ortodoxe care trebuie sa se rada in cap si sa poarte peruci atunci cand se marita. Nu e deloc limpede de ce unele forme extreme de ortodoxie evreiasca sau crestina ar fi mai compatibile cu valorile republicii (ca sa nu mai vorbim de valorile feminismului) decat salafismul musulman. Totusi, nimeni nu ar trebui obligat sa se acopere.
Dar ar trebui cineva fortat sa nu se acopere? O femeie din Franta, care a adoptat de bunavoie burqa, a protestat: "Se presupune ca Franta e o tara libera. In zilele noastre, femeile au dreptul sa se dezbrace, dar nu sa se imbrace". O alta femeie din randurile protestatarilor spunea ca, "daca ne obliga sa lepadam burqa, ne rapesc o parte din identitatea noastra. Mai bine mor decat sa-i las sa faca asta".
Unii musulmani, printre care si clerici, sustin ca acoperirea fetei nu e in fapt o traditie musulmana. Imamul egiptean, seicul Mohammed Tantawi, vrea sa interzica purtarea valului in scolile egiptene. Dar nu exista nici un motiv pentru care o femeie sa nu poata intra purtand burqa intr-un oficiu postal, o banca, o scoala sau oricare alt loc public. Interpretarea traditiei islamice nu face parte din mandatul guvernului francez.
Am putea accepta punctul de vedere conform caruia guvernele nationale trebuie sa impuna legi, nu valori. Dar, desi majoritatea democratiilor sunt mai putin inclinate decat Franta sa le impuna cetatenilor "valorile nationale", legea nu poate fi complet despartita de valorile comune. Fapul ca europenilor li se permite sa aiba un singur sot sau o singura sotie este atat o norma legala, cat si una culturala. Iar conceptiile fata de discriminarea sexuala, de gen sau rasiala – supuse, la randul lor, schimbarii in timp – sunt, de asemenea, reflectate in legi.
Desigur, exista intotdeauna un echilibru delicat intre conceptii comune si libertati individuale. Unii oameni ar putea in continuare condamna homosexualitatea, dar putini europeni si-ar mai dori sa o interzica prin lege.
In ansamblu, practicile individuale, atat timp cat nu dauneaza altora, ar trebui permise, chiar daca nu multora le si plac neaparat. Ar fi poate mai putin de dorit ca femei in functii publice – de exemplu, judecatoare, profesoare, politiste – sa-si acopere fetele. Dar anumite coduri vestimentare pot fi impuse in profesiile respective, fara a interzice un anume tip de vestimentatie pentru toata lumea. La urma urmei, nu avem judecatoare sau profesoare care poarta costume de baie la serviciu.
Exista si un alt motiv, de natura mai practica, pentru care a interzice burqa este o idee proasta. Daca vrem cu adevarat ca imigrantii sa se integreze in societatile occidentale, ei ar trebui incurajati sa iasa in spatiul public cat mai mult posibil. Daca interzicem burqa, aceasta minuscula minoritate de femei ar fi obligata sa stea acasa si sa devina si mai dependenta de soti in interactiunea cu lumea de afara.
Deci cum ar trebui sa ne raportam la asemenea practici considerate neliberale, daca nu le interzicem? Uneori e mai bine sa nu facem nimic. Convietuirea cu valori pe care nu le impartasim este pretul pe care il platim pentru a trai intr-o societate pluralista.
A te asigura ca toti cetatenii primesc o educatie buna ar putea ajuta la reducerea potentialului de conflict. La fel si simtul umorului. Nu trebuie sa fie un umor ostil, cum a fost in cazul caricaturilor daneze. Una dintre cele mai inteligente reclame de pe piata este cea la o marca germana de lenjerie. Reclama prezinta o frumoasa femeie goala care trage pe ea cu vadita placere niste bikini negri sexy si ciorapi negri cu portjartier – inainte de a se acoperi apoi din cap pana in picioare cu o burqa neagra. Tot ce mai vedem, atunci cand se uita pe geam, sunt ochii ei, bine conturati cu mascara. Ce spune textul reclamei? "Spiritul sexy: pentru oricine, oriunde".
Nu doar ca reclama are umor si e bine facuta, dar – si aici ma bazez pe ce am observat in Orientul Mijlociu – reflecta acurat realitatea. Sigur ca iti poti imagina, asa cum a facut-o deputatul comunist, ca o femeie in burqa are planuri extremiste sau teroriste. Acelasi lucru poate fi valabil si pentru un barbat in jeansi sau o femeie in taior de afaceri. Ceea ce uitam uneori este ca persoana obisnuita ascunsa de o burqa e, pur si simplu, o femeie.
Copyright: Project Syndicate, 2010.
www.project-syndicate.org
Pentru un podcast in limba engleza al acestui comentariu, folositi urmatorul link: http://media.blubrry.com/ps/media.libsyn.com/media/ps/buruma34.mp3
