Actualul ministru al Sanatatii a propus recent o taxa suplimentara pe produsele de tip fast-food. Asta, dupa ce in 2008 Parlamentul votase o lege care interzicea vanzarea acelorasi produse in scoli. Atunci Parlamentul a trecut o lege vaga si a lasat pe umerii celor de la Ministerul Sanatatii sa faca o lista cu ce inseamna alimente fast-food. si acolo s-a cam blocat mecanismul. Acum, chiar ministerul respectiv isi bate cuie in talpa. Daca se va ajunge la o asemenea taxa, vom avea nesfarsite discutii despre aplicare. De pilda, o saorma de la coltul blocului ar fi supraimpozitata pentru ca se face repede, pe cand o portie uriasa de cartofi prajiti cu carnati, la restaurant, nu ar primi noua taxa? Criteriul este rapiditatea prepararii? Asa cum a fost formulata e o idee proasta. Chiar acceptand ideea in sine ca statul trebuie sa combata obezitatea prin taxe, actiunea ar trebui sa vizeze tipuri de alimente, nu modul de preparare. si de aici intram intr-o discutie culinar-filosofica: ce nu ingrasa? Abia astept sa-i vad pe functionarii de la Sanatate explicand asta la televizor.
Programul "Prima Casa" va fi schimbat. Decizia a fost luata. Anuntul premierului Boc a sunat bizar: programul a fost un succes si il vom schimba. De obicei, programele de succes nu sunt schimbate. A fost un succes daca ne uitam la numarul de case cumparate prin acest program. Insa, cumva, s-a ajuns la concluzia ca nu e destul: "Prima Casa" ar trebui nu doar sa faciliteze cumpararea de case de catre tineri, ci si sa impulsioneze construirea de case noi. S-a tot repetat acest lucru in presa de catre analisti economici, de catre politicieni, incat chiar sustinatorii programului au ajuns sa creada ca are o problema. Asa ca l-au schimbat. si au gresit. Acum, "Prima Casa" va alerga dupa doi iepuri si nu va prinde nici unul.
Nu neg faptul ca sectorul de constructii are nevoie de un impuls, dar nu asa. De ce? E simplu. si totul se reduce la o intrebare de filosofie economica: ce lipseste acum sectorului de constructii? Poate cei mai multi vor raspunde ca lipsesc banii. Dar aceasta lipsa este doar un simptom. De fapt, lipseste increderea. Bancile nu mai au incredere ca dezvoltatorii le vor inapoia banii, eventualii clienti nu au incredere ca dezvoltatorii le vor termina casele, constructorii nu au incredere ca le vor fi platite serviciile. Va contribui garantia pe credit oferita de stat in cadrul "Primei Case" la astuparea acestui deficit de incredere? Nu. Daca ar fi fost asa, "Prima Casa" ar fi inclus deja case inca neconstruite: omul ia credit garantat de stat, da avansul la dezvoltator, asteapta sa fie gata casa. Nimic nu impiedica oamenii sa faca asa ceva pana acum. Dar nu au facut-o. De ce? Simplu: in conditii de instabilitate si neincredere nu dai bani pe o casa care inca nu exista. Garantia statului nu inseamna nimic aici: degeaba iti garanteaza statul creditul la o casa pe care dezvoltatorul nu o mai construieste.
Cu alte cuvinte, Programul "Prima Casa" a avut o componenta care a functionat (casa veche – o vezi, o iei, te muti in ea, banca iti da banii, statul – garantia) si una care nu a functionat (casa noua – nu o vezi, nu ai incredere ca o vei avea, nu o iei). Acum statul schimba programul si il reduce doar la componenta care nu a functionat pana acum. Va fi un esec.
Colac peste pupaza, vine Elena Udrea si zice ca vor fi incluse in acest program si casele facute de ANL. Asta confima inca o data diagnosticul de nepriceputa heirupista pe care i l-am pus mai demult. Decizia e gresita pe mai multe planuri. In primul rand, de ce ar garanta statul o casa construita tot de catre stat? Apoi, ideea schimbarii programului a fost impulsionarea sectorului de constructii. Elena Udrea vine si duce logica la absurd: statul impulsioneaza constructia de case de catre stat. Nici nu mai pomenesc de uriasa frauda morala care este ANL in sine – platim toti pentru ca unii cu pile in administratie sa aiba case mai ieftine. "Prima Casa" a fost un succes. Tocmai a fost distrus.
In schimb, ceva idei de buna guvernare vin dinspre Consiliul Concurentei. Presedintele acestuia, Bogdan Chiritoiu, a facut niste propuneri care ar avantaja in mod evident consumatorii. Prima propunere ar fi ca Parlamentul sa elimine limitatea numarului de notari care pot activa in fiecare judet – ar urma ca oricine poate trece examenul respectiv sa poata profesa ca notar. Apoi, ar trebui sa se renunte la tarifele minimale practicate de notari. In acest moment notarii functioneaza ca o casta medievala perfecta: au pus mana pe un bun public (legalizarea actelor), nu sunt amenintati de concurenta nou-venitilor, iar tarifele lor nu pot scadea sub anumite limite. Curat economie de piata! Liberalizarea domeniului ar trebui sa duca la economii pentru consumatori de 300 milioane de euro, dupa calculele lui Bogdan Chiritoiu. Acum ramane de vazut daca Parlamentul va aproba aceste schimbari legislative, dupa ce tot Parlamentul a creat regimul preferential al notarilor. Ar trebui sa stam cu ochii pe parlamentari, sa vedem cum voteaza.
Tot presedintele Consiliului Concurentei propune ca o directiva europeana care limiteaza la 1% comisionul de returnare anticipata a creditelor sa se aplice si creditelor imobiliare. Directiva europeana nu include acest domeniu – directivele in general impun doar standarde minimale, dar Romania poate decide sa extinda si spre imobiliar principiul de limitare a comisionului, cum fac si alte state europene. Bineinteles, Consiliul ar trebui sa investigheze si modul aproape miraculos in care competitia dintre banci a fixat foarte sus aceste comisioane – e aproape sigura o intelegere anticoncurentiala acolo. Dar cum aceste intelegeri sunt greu de probat legal, trebuie sa constatam un esec al pietei in acest caz, iar ideea de a extinde si la imobiliar limitarea comisionului este una foarte buna.
