LONDRA – Hai sa ne uitam putin la cum arata designul acum un deceniu. Pe atunci, o masina electrica ar fi insemnat unul dintre modelele EV1 pe care General Motors si-a petrecut o vesnicie sa le dezvolte, pentru ca la sfarsit sa le trimita la fiare vechi. Cat despre un iPhone sau un iPod, nici nu ati fi auzit de ele.
Cei mai multi designeri si-au petrecut cea mai mare parte a timpului creand obiecte concrete. Opera lor era destinata aproape in intregime celor mai bogati oameni de pe planeta – cam 10% din populatie –, o minoritate rasfatata care deja detinea mult mai mult decat ar fi avut nevoie sau si-ar fi dorit vreodata.
Totul s-a schimbat in ultimii 10 ani – sau ar fi trebuit sa se schimbe. Ganditi-va doar la ce s-a intamplat: pasii uriasi facuti in domeniul stiintei si tehnologiei, criza de mediu, turbulentele economice, prabusirile sociale si politice. Acest val tsunami al schimbarilor a creat provocari si oportunitati importante pentru designeri. Cum s-au descurcat cu ele?
Intai, vestile bune. Designerii au reusit sa-si transforme meseria in ceva care face mai mult decat sa produca "lucruri". Asta pentru ca designul, ca proces intelectual – adica atunci cand un designer aplica cunostintele si instinctele pe care le-a dobandit pentru a identifica probleme si a le gasi solutii –, a fost dovedit ca fiind ceva folositor. Noul val de designeri sociali se foloseste de acest proces pentru a rezolva probleme critice, precum imbatranirea, somajul sau lipsa unui domiciliu.
Si designul unui produs pentru simpla sa existenta s-a modificat, trecandu-se la o cultura digitala in care un telefon mobil ieftin are mai multa putere decat avea NASA in momentul in care a lansat primul satelit american, in 1958. Calitatea sistemului de operare – interfata software cu utilizatorul – a devenit la fel de importanta cand vrei sa determini cat de bine e creat un produs, pornind de la cum arata si ce stie sa faca. Multe dintre hiturile ultimului deceniu – cum ar fi iPod-ul, iPhone-ul sau consola Wii – reprezinta succese ale designului concentrat pe consumator.
De asemenea, designerii au facut progrese in a-si umaniza munca, intr-o perioada cand visul modernist de standardizare a devenit desuet. Creatoarea olandeza Hella Jongerius adauga "greseli" obiectelor sale, pentru a ne face sa credem ca sunt la fel de ciudate si personale precum obiectele facute de mana. Omologul sau german, Konstantin Grcic, isi incepe procesul de creatie construind manual modelele sale, asigurandu-se astfel ca, oricat de sofisticat ar fi rezultatul, modelul original a fost realizat cu mainile lui.
Si acum, vestile proaste. O problema a fost fenomenul "design-art", care vinde editii limitate de obiecte de mobilier… foarte scumpe si de obicei deloc practice. Fenomenul a fost acuzat ca ar imbiba designul cu valente artistice. De fapt, a facut exact opusul, pentru ca acesta a fost doar un artificiu de marketing, care a avut neplacutul efect secundar de a confirma conceptia populara ca designul nu e decat o incercare de a insela oamenii cu scaune inconfortabile si exagerat de scumpe.
Impactul asupra mediului era cea mai mare provocare a ultimului deceniu pentru designeri. In ciuda catorva succese, inca sunt rare momentele in care avem incredere in consecintele de natura etica si asupra mediului provocate de felul in care anumite produse vor fi create, transportate, vandute, si la un moment dat, aruncate.
Cealalta mare dezamagire a designului de secol 20 este neglijarea celorlalte 90 de procente din populatie, adica aproape 6 miliarde de oameni care sunt prea saraci pentru a-si permite chiar si produsele de baza. Au fost facute ceva progrese prin retele de voluntariat, cum ar fi Arhitecture for Humanity si Project H Design, sau proiecte ambitioase – si controversate – precum initiativa One Laptop Per Child. Dar e indeajuns? Din pacate, nu. Sa speram ca urmatorul deceniu va aduce lucruri mai bune in design.
