In noaptea alegerilor Traian Basescu a declarat ca votul electoratului romanesc a fost unul profund de dreapta. "Este, in opinia mea, un motiv extrem de serios ca oamenii politici sa tina cont in alcatuirea viitorului Guvern de optiunea electoratului romanesc." A doua zi, Mircea Geoana a anuntat, pentru prima data de la aparitia solutiei Iohannis, ca PSD vede posibila o majoritate "social-liberala" care sa-l sustina pe primarul Sibiului dupa 6 decembrie. Pana acum era vorba despre un Guvern politic, in care, se subintelege, PSD sa fie vioara intai.
Oh, ce déjà-vu! Ne-am putea crede in decembrie 2008 daca n-ar exista amintirea atat de recenta a catastrofei provocate de guvernul PDL/PSD si calendarul cinic al unor desemnari succesive de premieri-fantoma. Senzatia de déjà-vu persista si cand e vorba de raspunsul nuantat al PNL. Mai precaut decat Crin Antonescu, care a declarat expres ca nu-l va sustine nici in ruptul capului pe Traian Basescu in turul II, Calin Popescu Tariceanu a spus ca PNL trebuie sa analizeze toate ofertele, calificand totusi alianta cu PDL drept "putin probabila, tinand cont de experienta proasta pe care am avut-o cu PDL in trecut".
Si pozitia de facto a partidului prezidential aminteste de gesturile abrazive care au caracterizat celebrele "negocieri" cu PNL de la sfarsitul anului 2008. Splendid semnal de reconciliere a transmis atunci partidul domnului Boc, trimitand la discutii o echipa condusa de Valeriu Stoica si Gheorghe Flutur, adica ideologul si avangarda politicii de distrugere a ultimului partid istoric al Romaniei. De aceasta data, atent sa nu puna intre paranteze discursul anti-Grivco al candidatului Traian Basescu, Vasile Blaga a transmis sec ca oferta PDL este sublima, dar lipseste cu desavarsire: "Noi ne bazam, cum ne-am bazat si pana acum, pe fortele noastre". "Declaratia lui Antonescu face parte din resorturile erorilor politice", a complimentat Adriean Videanu constiintele brutalizate ale votantilor liberali, suporteri ai lui Traian Basescu in 2004, cum ca voturile lor nu pot fi tranzactionate. Prim-vicele PDL a intrat apoi fara retineri pe teritoriul minat al santajului sentimental: "Bratianu s-ar intoarce in mormant daca ar vedea ca Iliescu a pus basca pe capul liberalilor".
Oh, ce greseala, domnule Videanu!? In primul rand, despre care Bratianu vorbiti? Despre cel care l-a rasturnat pe Cuza prin versiunea 1866 a "coalitiei 322" ca sa il inlocuiasca apoi cu dinastia de Hohenzollern? Probabil ca nu. Sau poate v-ati referit la Ionel Bratianu, a carui cariera politica a cimentat Constitutia monarhica cu Parlament bicameral? Sau va gandeati probabil la Dinu Bratianu, cel care s-a opus sistematic politicii autoritariste a lui Carol al II-lea si a devenit ministru, alaturi de comunisti, in primul guvern dupa atat de dificila decizie de la 23 august 1944? In al doilea rand, ce intelege Partidul Democrat Liberal prin "dreapta"? Nu spuneti ca politica colegului Gheorghe Pogea; ar zambi chiar si premierul Emil Boc…
Sa revenim mai bine in prezentul atat de tulbure si atat de cenusiu. Dupa un an de absurditati in materie de politici publice, de ifose politicianiste si abuzuri institutionale de toate felurile, incepand cu politizarea pana in strafunduri a fiecarei ramurele a administratiei, electoratul Romaniei a votat tot cu Traian Basescu si cu Mircea Geoana. E drept ca alternativa s-a prezentat ca de obicei sub asteptari – PNL este un partid mare prin brand si potential, dar nu prin folosirea sistematica a resurselor umane fantastice care i-ar sta la dispozitie daca ar invata sa le caute. Dar, oricat am da vina pe invinsi, asa cum spunea un primar prins intre cele doua aripi ale FSN, pe 6 decembrie avem de ales intre Elena Udrea si Marian Vanghelie. si daca acestea sunt standardele morale si doctrinare ale zilei, nu ar fi mai bine sa ne ocupam de lucruri practice? Cum ar fi, de pilda, Guvernul?
Traian Basescu va insista pana la alegeri asupra victoriei incontestabile obtinute cu concursul ignorantei publicului asupra Parlamentului. Evident ca nu isi poate permite vreo alianta cu vreun partid – toate reprezinta "clasa politica". Ramane insa intrebarea de ce Traian Basescu nu a inceput hiperbolica lupta pentru reformarea statului de la legile sigurantei nationale si de la "nici macar nu stim cati suntem" ofiteri de servicii secrete, sau de la reformarea modului in care companiile apropiate diverselor partide in judete obisnuiesc sau nu sa isi plateasca impozitele, sau de la legea de finantare a partidelor politice, ca sa fie taiata din radacina esenta clientelismului si a santajului. Pentru ca e mai greu?
De ani de zile, Parlamentul se afla tot timpul sub privirile critice ale opiniei publice. E mult mai simplu sa afli ce venituri are si ultimul sef de birou din cladirea Parlamentului, datele se gasesc pe internet daca stii unde sa te uiti, dar este imposibil sa afli aceleasi lucruri despre demnitarii de la Ministerul Economiei, de la Ministerul de Finante, de la Ministerul Agriculturii, ca sa nu mai vorbim de impenetrabilul Minister de Interne. E simplu sa afli cate minute pe zi se doarme in Parlament, dar este complicat sa afli cat de multe hartii se plimba lipite de mainile unor functionari plictisiti pe coridoarele ministerelor. Ochii indignati ai publicului s-au indreptat necontenit, an de an, spre Parlament ca spre tapul ispasitor al neamului, iar Traian Basescu, inconjurat de mimi, a ales calea cea mai simpla pentru a-si justifica esecurile. Reflexul public era deja format.
Pe de alta parte, chestiunea guvernarii prin plebiscit/referendum este una dintre cele mai controversate si mai delicate teme din stiintele politice. N-o fi nebuna o lume intreaga de invatati, ca sa avertizeze asupra riscurilor unui astfel de tip de guvernare… In plus, delegatia Fondului Monetar International a plecat de la Bucuresti in ziua desemnarii "premierului" Negoita si nu va veni inapoi cand o sa avem Parlament unicameral, ci cand o sa avem Guvern. A semnala erorile lui Traian Basescu nu este insa o pledoarie pentru Mircea Geoana. Asa cum inspirat l-a descris cineva care il cunoaste bine: "M-am uitat in ochii lui Mircea Geoana si nu am vazut nimic inauntru". Problema este ca prezidentialele anului 2009 par mult mai dificile decat finala Iliescu-Vadim din 2000. Diferenta de calitate dintre candidati este, in fond, mult mai redusa.
