Toti cei implicati in formarea unui nou guvern – de la presedinte la formatiunile politice parlamentare si de la prim-ministrul demis la cei propusi pentru aceasta functie de catre putere si, respectiv, opozitie – nu uita sa precizeze ca sunt integral dedicati relatiilor cu FMI si Uniunea Europeana si respectarii angajamentelor din acordul de imprumut cu acestea. Este, intr-un fel, normal, caci, potrivit dezvaluirilor, statul roman, pentru a efectua cheltuielile prevazute pana la sfarsitul anului, ar avea nevoie de finantare suplimentara (peste cea asigurata de potentialele venituri bugetare) in valoare de peste 3,5 miliarde euro, din care vreo 2,5 miliarde euro de la FMI si Uniunea Europeana, prin eliberarea transelor presupuse de derularea acordului de imprumut de 20 miliarde euro. Nu se stie insa daca institutiile cu pricina vor elibera efectiv sumele in lipsa unui guvern cu depline puteri la Bucuresti.
In contextul disputei din Parlament asupra persoanei prim-ministrului, partizanii dlui Basescu, nemultumiti ca opozantii pun bete-n roate propunerii lor, spun ca acestia compromit plata salariilor si pensiilor in ultimele doua luni din an, in masura in care din cauza lor nu se formeaza un nou guvern care sa aduca banii de la FMI, in timp ce opozantii dlui Basescu proclama sus si tare ca prim-ministrul propus de ei are solutii nu numai pentru a plati salariile si pensiile din noiembrie-decembrie, ci, de fapt – si ceea ce ar fi cel mai important –, si pentru a scoate tara din criza.
De ce s-a ajuns ca plata salariilor si pensiilor sa fie facuta din imprumuturi este o alta problema! Dar, desigur, o alternativa concreta la banii imprumutati de la FMI ar fi banii imprumutati din piata, indiferent daca interna sau externa, si deci mult mai scumpi. Caci este de presupus ca pana la sfarsitul anului nu vor fi amputari de pensii si salarii la concurenta resurselor existente.
Deci, cu raportare la programul deja convenit cu FMI, in timp ce partizanii dlui Basescu mizeaza nedezmintit pe programul cu FMI, despre care considera ca ar fi de natura prin sine sa si scoata Romania din criza, opozantii dlui Basescu, avand grija sa-si declare angajamentul de respectare a programului cu FMI, sugereaza insa ca propriul program anticriza ar fi cel ce va scoate tara din recesiune. Problema este ca programul FMI este un clasic program de tip FMI pentru ajungerea la anumite echilibre macroeconomice. si, sa fie clar, prin masuri de tip FMI – singurele, de altfel, cunoscute de expertii FMI –, adica prin masuri de taiere! FMI nici nu stie sa prescrie masuri de promovare a cresterii economice, avand in vedere numai masuri de restrangere. Programul FMI pentru Romania n-are nici macar o singura masura anticriza!
Nici de stimulare sau promovare a productiei, nici de stimulare sau promovare a consumului! Dupa o indulgenta manifestata cateva luni in privinta scaderii temperate a unor cheltuieli, programul cu FMI prevede amputari masive si sistematice de cheltuieli. si sa le enumeram, pentru a nu exista interpretari: scaderi de cheltuieli cu salariile; scaderi de cheltuieli cu pensiile; scaderi de cheltuieli cu investitiile; scaderi de cheltuieli cu achizitionarea de bunuri si servicii. Nu spunem cumva ca aceste restrangeri, mai ales unele dintre ele, n-ar fi necesare. Ba chiar sunt, avand in vedere deficitul structural dintre consum si productie, care, in ciuda reducerii consumului operate de piata, ramane mare, caci, vai!, si productia s-a prabusit.
Spunem insa altceva: ca, avand la baza asemenea prevederi, programul cu FMI nu poate, in mod obiectiv, combate recesiunea. Cel mult, prin restabilirea unor echilibre fundamentale, poate oferi o platforma pentru eventuale cresteri economice viitoare. Dar acestea ar putea interveni doar peste ani si ani, nimeni nu stie cati! si, oricum, trebuie sa fim constienti ca asemenea masuri, cu cat mai bine vor fi implementate – si vor trebui implementate –, cu atat vor lasa mai putine resurse pentru eventuale, dar reale masuri anticriza, cu care s-ar bate de fapt cap in cap. In problema resurselor disponibile, sa fim realisti: inca de anul viitor intra la plata si imprumutul-mamut de la FMI, a carui rambursare, cu dobanda corespunzatoare, va subtia piata pe toate palierele. Degeaba asteapta cineva aceste masuri anticriza de la cine stie ce guvernare providentiala! Nici un guvern n-are cum sa le adopte. Acestea nu sunt in logica FMI si, sa nu ne amagim, FMI este de-acum la carma.
Iar FMI, oricat de indulgent ar fi – desi mai indulgent decat a fost nu mai poate fi! –, nu ar putea cere altceva, pentru ca FMI atata stie: sa taie si iar sa taie! Totul este sa nu ajungi la mana FMI. Dar, odata ajuns, mana-ti proprie devine inzestrata cu un cutit care nu face altceva decat sa taie si iar sa taie!
