Datele privind executia bugetara in perioada scursa din acest an arata dramatic ca investitiile au fost cele sacrificate in conditiile crizei. Aceasta, exact contrar cerintelor dintr-o perioada de criza. si in totala discordanta fata de ceea ce guvernarea pedelisto-pesedista declarase la preluarea carmei ca ii va fi strategia: de a apasa la maximum pedala investitiilor publice tocmai pentru a combate criza! La maximum, adica prin orientarea catre investitii a celor mai mari alocatii, ca procentaj din buget, din perioada postdecembrista.
Doamne pazeste sa se fi petrecut asa ceva! Dimpotriva, s-a intamplat ca intotdeauna in perioada postdecembrista: alocatiile pentru investitii au fost permanent acelea nerealizate in executia bugetara, investitiile fiind sistematic cele sacrificate pentru orice alt obiectiv bugetar si fiind tot sistematic primele amputate grav in conditii de constrangeri bugetare.
Cea mai sordida expresie in acest sens a fost situatia investitiilor bugetare in timpul guvernarii liberale, care, din motive de expansiune economica generata de implicarea capitalului strain in sectoarele bancar si comercial, a avut parte de incasari in crestere la buget. Investitiile publice in timpul guvernarii liberale nu numai ca au fost minime, comparativ cu situatia, dar niciodata nu au fost realizate macar in cuantumul derizoriu prevazut. Dintr-o gestiune defectuoasa sau deliberat defectuoasa, multe din alocatii au fost eliberate pe ultima suta de metri si au fost transformate in paguboase cheltuieli pentru cumparari de bunuri si servicii sau chiar pentru mariri de salarii. Jaful din banii prevazuti pentru investitii a fost cel mai mare pe vremea guvernarii liberale, care este de dat de exemplu din nici un alt motiv decat din acela ca a fost practic singura guvernare postdecembrista care nu a fost confruntata cu constrangeri bugetare.
Nu exista nici un dubiu ca in perioada ce avea sa urmeze –si care era una de gatuitoare constrangeri bugetare – vor fi sacrificate masiv investitiile publice, din motive politice si electorale, respectiv pentru plati de salarii si pensii, chiar daca din motive de parada politicianista va fi fost trambitata strategia de invigorare a investitiilor publice pentru contracararea recesiunii. Faptul era strict previzibil in masura in care guvernarea pedelisto-pesedista a inceput cu minciuni si amageli despre potentiale incasari bugetare rezultand din cresteri economice absolut nerealiste si fara masuri dintru inceput radicale de reducere drastica a cheltuielilor bugetare, pe de o parte, prin amputarea severa a alocatiilor pentru achizitii de bunuri si servicii si anularea celor pentru reclama, imagine, promovare si chiar consultanta – adica prin blocarea scurgerilor de ban public catre interese private –, iar, pe de alta parte, prin reducerea salariilor si pensiilor care, majorate anterior crizei, nu mai puteau fi pastrate in conditiile crizei.
Cu o majoritate parlamentara de 70%, guvernarea pedelisto-pesedista putea face tot ceea ce trebuia pentru a se evita derapajul inspaimantator ce a urmat. Incercarea reprobabila, complet neproductiva si cu totul periclitanta pentru viitor, de a se finanta – din imprumuturi fabuloase si din compromiterea investitiilor publice – salarii si pensii imposibil de sustinut financiar, dar, si mai rau, chiar alocatii pentru recompensarea clientelei politice a creat premisele unui dezastru national. Campania electorala pentru alegerile prezidentiale a jucat un rol absolut nefast. Un aport negativ special a venit de la cine te asteptai mai putin, respectiv de la Banca Nationala. Conducerea institutiei, aflata ea insasi in campanie electorala, nu numai ca a coborat nepermis de mult stacheta avertismentelor la adresa politicilor promovate, dar a contribuit indirect la acestea, prin imprumutarea prin banci a Guvernului pentru a plati salarii si pensii. si a facut-o jenant, pe cand vorbea despre corelatiile dintre salarii si productivitatea muncii.
Cei care vor plati pentru politicile dezastruoase din 2009 vor fi cei ce s-au lasat amagiti ca actuala criza va trece, bucurandu-se ca au scapat cu salariile existente si neinteresandu-i de unde vin banii pentru aceste salarii, ba chiar incurajand prin protestele lor Guvernul sa faca imprumuturi peste imprumuturi pentru salariile respective. Nu mai departe de 2010 insa vine nota de plata! Salariile fara acoperire platite timp de peste un an din imprumuturi vor fi amputate cel putin la concurenta banilor imprumutati ajunsi la rambursare. Vai, dar va trebui platita si dobanda! Sa vedeti ce de teorii vor scoate la bataie Guvernul si banca centrala despre corelatiile din economie, pe cand impozitele vor fi majorate, preturile vor creste si leul se va deprecia! si se va plati ani de zile, caci amputarea investitiilor in favoarea salariilor inseamna prabusirea salariilor pe termen lung!
