» O data cu sovietizarea Ungariei, granitele dintre administratia publica locala si regionala, pe de o parte, si administratia publica centrala a statului s-au estompat, uneori pana la disparitie. Statul socialist nu facea nici o deosebire intre administratia teritoriala (autoritatile legale) si administratia de stat. Sistemul de inspiratie sovietica al sfaturilor ("sovietele" din URSS, dar si cele ale Republicii Sovietice Ungare a lui Bela Kun) a fost introdus in sistemul de administratie al Ungariei de asa maniera incat puterea de stat considera aceste institutii ca fiind organele sale locale. Dupa schimbarea de regim, s-a renuntat la sistemul sfaturilor, inlocuit cu cel al "autoguvernarilor", care a fost despartit de guvernarea centralizata a tarii.
La fel ca in sfera economicului, guvernantii comunisti kadaristi si postkadaristi ai Ungariei au facut, inainte de 1989, cativa pasi politici care pot fi considerati un preludiu la marile transformari din postcomunism. Astfel, in timp ce ministrii ramaneau reprezentantii partidului unic, a carui politica o urmau cu sfintenie, la nivelurile imediat inferioare au fost promovate persoane practic apolitice, care fusesera bine pregatite profesional, in cadrul invatamantului universitar national, dar si cu studii de perfectionare in Vestul capitalist si democratic. Din randul acestor inalti functionari, "mandarinii" administratiei publice centrale, au fost recrutati multi dintre ministrii si directorii de autoritati centrale de care Ungaria a avut nevoie in momentul marii cotituri de acum doua decenii.
Legislatia fundamentala a administratiei publice este chiar Constitutia Republicii Ungare. Administratia publica centrala este coordonata de institutia cea mai inalta in rang a ramurii executive, Guvernul. De asigurarea profesionalismului si a perfectionarii administratiei raspundea, pana nu demult, Ministerul de Interne. Aceste sarcini au fost trecute in grija Ministerului Autoguvernarilor. O functie similara este indeplinita, la nivel local, de Oficiile Judetene pentru Autoguvernare, din acest punct de vedere Budapesta fiind asimilata unui intreg judet.
Oficiile Judetene pentru Autoguvernare au ca principala atributie verificarea legalitatii activitatilor autoguvernarilor. Practic, aceasta misiunele revine unor procurori specializati in administratia publica.
Teritoriul Ungariei este impartit, la nivelul regional, in judete, iar la nivel local, in orase, sate si comunitati (comune) – plus Capitala. Budapesta este impartita, la randul ei, in districte. Din punct de vedere administrativ, in fiecare dintre aceste unitati sunt constituite autoguvernari locale.
In Ungaria, administratia publica consta din institutii birocratice si institutii democratice. Din prima categorie fac parte institutiile guvernului central si cele subordonate lor la nivel local si judetean (institutiile deconcentrate).
Din cea de-a doua categorie fac parte autoguvernarile locale, institutii descentralizate, a caror functionare se bazeaza pe principiile autonomiei si subsidiaritatii. Sistemul autoguvernarilor functioneaza la doua niveluri – cel local si cel regional (judetean). Intre cele doua tipuri de autoguvernari locale nu exista nici un fel de relatii de subordonare. Potrivit Constitutiei, toate institutiile locale sunt egale in drepturi. Diferite sunt insa sarcinile administrative delegate. Astfel, municipalitatile detin responsabilitati largi in domeniul asigurarii serviciilor catre populatia localitatii. Autoguvernarea la nivelul comitatului (judetului) are si rolul de a furniza servicii publice populatiei asezarilor ale caror autoguvernari nu sunt in masura sa le asigure fara ajutor din afara, precum si servicii publice cu caracter regional.
Atributiile autoguvernarilor locale sunt de doua feluri: cele obligatorii si cele bazate pe voluntariat. Functiile si responsabilitatile autoguvernarilor locale pot fi decise de Parlament, care asigura in acelasi timp mijloacele financiare necesare pentru efectuarea respectivelor atributii. Autoguvernarile pot lua insa orice alta initiativa apartinand domeniului administratiei publice, cu conditia sa nu contravina legilor in vigoare si sa nu puna in pericol indeplinirea functiilor obligatorii si asigurarea serviciilor publice locale.
O autoguvernare declanseaza propria "Campanie Suez"
Zilele acestea, scena politica interna a Ungariei este literalmente zguduita, cu posibile repercusiuni externe deloc de neglijat, de disputa dintre autoguvernarea Pecs (un mare oras din sudul Ungariei) si compania Suez Environment.
Primarul de Pecs a pus in aplicare decizia consiliului autoguvernarii de a rezilia, in mod unilateral, un contract pe 25 de ani, intre aceasta primarie si compania franceza, a doua ca marime in Europa in domeniul managementului aprovizionarii comunitatilor cu apa si al canalizarii aferente. Francezii au investit multi bani, au refacut sistemele de apa si au transformat compania, dintr-una care pierdea multi bani, intr-una cu profituri frumoase. Primaria a ajuns la concluzia ca profiturilor respective le-ar sta mai bine in vistieria orasului, asa ca, in consiliul autoguvernarii, s-a votat pentru rezilierea contractului. Mutarea autoguvernarii este aplaudata de fortele politice din opozitie, care o considera o victorie in lupta cu ceea ce ele numesc "colonialismul practicat de investitorii straini". Suez Environment detine 48 la suta din Pecsi Vizmuvek Zrt., echivalentul din Pecs al Apanovei bucurestene, iar primaria detine 51 la suta. Ambasadorul Frantei la Budapesta considera ca este o lovitura adusa nu doar investitorilor straini, dar si imaginii Ungariei, de tara care respecta legile. Premierul tehnocrat al Ungariei, Gordon Bajnai, recunoaste ca nu are la dispozitie instrumente legale pentru a intoarce decizia autoguvernarii Pecs, dar s-a oferit sa medieze intre parti, in speranta ca este vorba mai curand despre o neintelegere.
Primarul orasului sustine la tribunal ca, desi Suez era actionar minoritar, cel majoritar, orasul Pecs, a fost indus in eroare de partenerul francez, care ar fi informat voit gresit ca datoriile firmei ar fi de numai 600 milioane de forinti, cand cifra reala ar fi fost de aproape trei ori mai mare. La ora la care apar aceste randuri, disputa ramane nerezolvata, dar acest caz ilustreaza perfect gradul de autonomie al autoguvernarilor din Ungaria, chiar daca, cel putin in acest caz, este posibil ca aceasta trasatura a sistemului de administratie publica din tara vecina sa fi facut mai mult rau decat bine, speriindu-i pe investitori, de care tara are mare nevoie in continuare.
Autoguvernarile minoritatilor, o inovatie cu nastere grea
In Ungaria, membrii celor (numai) 13 minoritati nationale sau etnice recunoscute de stat se pot organiza, in conformitate cu o lege adoptata in vara anului 1993, in autoguvernari – la nivelul intregii tari si la nivel local. In marea majoritate a cazurilor, membrii acestor comunitati traiesc dispersati. De aceea, nu s-a prevazut pentru ele o autonomie teritoriala, ci una culturala, desi exista cateva zeci de situatii in care minoritarii constituie peste 50 la suta din populatia unei asezari, deci autoguvernarile lor functioneaza si ca autoguvernari teritoriale. De-altfel, toate aceste autonomii sunt parte integranta a sistemului administratiei publice ungare.
Procesul de constituire, prin alegeri interne, a acestor autoguvernari a fost destul de lent, inclusiv din motive organizatorice. Teoria si legislatia sunt un lucru, traducerea lor in practica este mai dificila, obstacolele logistice sunt, uneori, greu de depasit, tocmai din cauza dispersarii membrilor potentiali interesati sa participe la sistem.
In 1998, cand au avut loc din nou alegeri pentru conducerile autoguvernarilor nationale si etnice, au fost constituite 1.363 de entitati de acest fel. 48 dintre acestea pot indeplini si rolul de autoguvernare teritoriala, data fiind preponderenta minoritarilor in respectivele localitati.
Nu trebuie pierdut din vedere insa faptul ca, o data cu constituirea acestor structuri, la nivelul local si al intregii tari, problemele minoritatilor nu sunt imediat si automat rezolvate. Initial, romanii din Ungaria nu s-au implicat in numar suficient pentru ca autoguvernarea lor pe intreaga Ungarie sa poata fi constituita. In unele localitati, membri ai unei alte minoritati, mai numeroase, s-au declarat "etnici romani", in incercarea de a beneficia de finantarea asigurata de statul ungar. Nu numai la etnicii romani progresul pe calea autoguvernarii culturale a fost si ramane lent si cu hartoape, uneori se bate pasul pe loc, iar alteori asistam chiar la involutii nedorite in cadrul acestei forme de reprezentare publica a comunitatilor minoritatilor nationale si etnice.
