Toti spunem ca iubim, slujim numai adevarul, dar de fapt folosim si minciuna si adevarul dupa cum ne-o cer interesele, ca in aceste cuvinte ale lui G. Ibraileanu: "Oamenii in general nu prefera minciuna adevarului. Le utilizeaza pe amandoua, fara nici o preferinta, dupa nevoie." si daca ar folosi numai minciuna, tot ar fi bine – mincinosul ar fi un om "cinstit", caci adesea il poti prinde usor cu minciuna pe buze. Cei mai talentati mincinosi sunt insa cei care stiu sa amestece minciuna cu adevarul – "amestecand cu un singur adevar o mie de minciuni", cum spune Cervantes ("Don Quijote"). Din acest amestec cu adevarul, minciuna capata "noblete", iese intotdeauna frumoasa, victorioasa, altfel n-ar putea pacali decat pe copii, pe naivi. si nu numai minciuna foloseste acest amestec pentru a trece in vazul, in mintea oamenilor ca un adevar. Inteleptii spun ca si virtutea isi are viciile sale, si viciul isi are virtutile sale – adica se afla in "colaborare"! "Nu incape indoiala ca una din urmarile virtutii este trufia. E intre ele o punte faurita de diavol" – spune V. Hugo. O, si cati virtuosi evlaviosi nu ascund sub voalul virtutii nu numai trufia, ci chiar o puzderie de vicii!
