Pentru crestini, Fecioara Maria este cea mai inalta sfintenie cunoscuta si cinstita, iar Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai de seama sarbatori. Este o sarbatoare pregatita, precum se stie, printr-un post de doua saptamani. In Noul Testament, nu aflam nimic despre moartea Fecioarei Maria. In schimb, cantarile si imnele de la Vecernia si Utrenia sarbatorii ne vestesc traditia Bisericii in aceasta privinta.
Se spune ca, binevoind Mantuitorul Hristos sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci, cu trei zile mai inainte, I-a vestit printr-un inger mutarea Ei de pe pamant la viata cereasca. Instiintata despre aceasta, S-a bucurat, cu bucurie mare, si S-a suit degraba in munte, ca sa Se roage. S-a intors apoi acasa si a pregatit toate cele de ingropaciune, incredintandu-le pe vecine ca, mutandu-Se in ceruri, nu doar pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. si a impartit vaduvelor sarace vesmintele Sale. si-a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. si, binecuvantandu-i pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului Ei. si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea Ei. si s-a facut atunci tunet mare si au venit de la marginea lumii toti apostolii, la casa Maicii Sfinte. si, incepand Petru cantarea cea de ingropaciune, apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeire. si, asezand in mormant trupul Sfintei Maria, apostolii au zabovit acolo, asteptand pe apostolul Toma, care, din dumnezeiasca randuiala, lipsea. si, sosind, Toma era intristat ca nu se invrednicise sa vada si el chipul adormit al Maicii Sfinte, ca si ceilalti apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarele de obste, mormantul, pentru el. si, daca s-a deschis, s-au minunat ca au aflat mormantul fara Sfantul Ei Trup, si era numai cu giulgiul lasat, ca mangaiere si marturie nemincinoasa a mutarii Sfintei Maria, cu trup cu tot, la ceruri. Astfel, in credinta Bisericii, la Adormirea Maicii Domnului, neprihanitul Ei trup nu a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici nu a ramas in mormant. Sfanta Fecioara, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Ea a fost dusa la ceruri de ingeri. si acolo Se roaga de-a pururi pentru noi.
Pururea Vergura
In credintele populare romanesti, Maria a fost de la inceputurile lumii perechea Tatalui Ceresc, si, in acest sens i se spune si Dumnezoaie. Participand la facerea lumii, Ea este si Maica Soarelui si a Lunii. Maica Precista ingrijeste de palatele Soarelui. Ea ii pregateste mancarea pe care o ia cu sine pentru cele doua pranzuri: cel mic, de la ora 10 si cel mare de la amiaza. Tot Ea ii pregateste baia de roua pe care o ia, ca sa se intareasca, inainte de a pleca la drum. Sfanta Maria este de o bunatate si de o frumusete fara seaman, iar pentru curatenia Ei neprihanita vreodata I Se mai spune si Pururea Vergura. Ea Se roaga pentru toti suferinzii de pe pamant, iar pe cei drepti ii intampina in Rai. De multe ori, acolo Ea se poarta ca o femeie de la tara, torcand, tesand, manand oile sau supraveghind copiii ce se joaca prin Gradina Raiului. Intr-un frumos colind, Divina Familie nu se deosebeste prea mult de o familie romaneasca: "Sus, la poarta Raiului, / Paste turma Tatalui. / Bate vantul frunza lin, / Linu-i lin si iarasi lin. // Dar la turma cine sta? / Sta chiar Maica Precista. / Bate vantul frunza lin, / Linu-i lin si iarasi lin. // Langa Ea un leganel, / Cu un copilas in el. / Bate vantul frunza lin, / Linu-i lin si iarasi lin".
La romani, Adormirea Maicii Domnului este cea mai mare sarbatoare a verii, si se tine la 15 August. Sarbatoarea se mai numeste si Sfanta Maria Mare ori Santamaria Mare, spre deosebire de Nasterea Maicii Domnului, de la 8 august, careia i se spune Sfanta Maria Mica sau Santa Marie Mica. Inainte de Santa Marie Mare se posteste vreme de doua saptamani si se fac pelerinaje la manastirile care poarta hramul Sfanta Maria, unde credinciosii duc daruri, mancare si bautura, fac danii pentru monahi si ii milostivesc pe saraci, pentru ocrotirea familiei si a pruncilor. Prin unele locuri, exista datina ca in fiecare zi din post, la ceasurile serii, lumea sa se adune la biserica si sa inalte cantari Maicii Sfinte. Sarbatoarea poarta numele de "adormire" pe de o parte pentru ca, in cadrul bisericii, nu se poate vorbi despre "moartea" unei divinitati, iar pe de alta parte pentru ca traditia bisericeasca spune ca obstescul sfarsit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri. In traditia romaneasca, Arhanghelul Gavril a fost cel care a instiintat-O pe Maria ca I-a sosit vremea sa paraseasca aceasta Vale a Plangerii. Preacurata a primit stirea cu multa seninatate si, dupa ce S-a grijit si S-a impartasit, S-a dus pe munte si acolo S-a rugat multa vreme. Cand au vazut-O, pomii, ierburile si toate florile s-au plecat inaintea Ei, ca la o imparateasa a lor si, tot timpul cat S-a rugat, nici o frunza nu s-a clintit; dar, dupa ce Maica Sfanta S-a sculat si facandu-si crucea a dat sa Se intoarca, toata frunza s-a clatinat, dar asa de lin, ca parea un oftat. Pe fiecare floare a aparut cate un bob de roua, iar toate jivinele care se adaposteau pe acel munte, de la caprioara cea sperioasa si pana la lupul cel hain, toate au venit si s-au lasat mangaiate de Maica Precista. Pana si lucrurile pareau ca plang si vor sa-si ia ramas bun de la Ea. Cerul s-a innourat, dar nici un vant nu batea si nici un fulger nu brazda cerul. Cand a ajuns acasa, o perdea de nori s-a lasat si din ea a coborat Sfantul Petru si ceilalti apostoli, si au intampinat-O cu rugaciuni. Preacurata si-a luat ramas bun de la toate lucrurile din casa, de la toate rudele si cunoscutii, de la orataniile ce misunau prin ograda Ei cea bine gospodarita si apoi si-a asezat si pregatit frumos patul. S-a culcat si asezandu-si mainile pe piept si-a dat indata duhul in mainile Sfantului Arhanghel Gavril. Dupa ce a fost inmormantata, peste noapte au venit ingerii si I-au ridicat si trupul, ca sa nu putrezeasca precum la ceilalti muritori, pentru ca Dumnezeu nu a vrut aceasta. Santamaria Mare se tine pentru sanatate, pentru casatorie, pentru nastere usoara, ca si pentru vindecari.
Maria Sa, Craiasa Cerurilor si a Pamantului
Cum se intampla cu mai toate sfintele sarbatori de astazi si cu personajele centrale ale religiei crestine, ele au multe legaturi cu cele pre-crestine. Astfel, stramosii nostri traci o cinsteau pe Marea Zeita, pe care o numeau in mai multe chipuri, mai adesea LETO "Cea Mare; Cea Mareata", considerata si Zeita Pamantului, zisa si ZEMELO. Tracii kebreni si sicaboi o numea si HERA "Doamna; Suverana".
La tracii frigieni zeitei supreme i se spunea si KYBELE "Fecioara". De la atributele ei diferite, mitologia greco-romana si chiar mitologia tracilor sudici au dus la mai multe zeite, uneori mult indepartate de arhetip. Doar geto-dacii se inchinau la o singura Mare Zeita, Leto, mama a lui Apollon si Artemis, Gemenii Ceresti, careia ii mai spuneau si MARIA "Cea Mare". Aici nu e vorba de dacomanie! Teonimul apare pe o gema geto-dacica din jasp, descoperita in ruinele cetatii Romula, astazi Resca, judetul Olt, in inscriptia: IAO MARIA / ABLAN ATHANA ABA CHAREY. Pe aceasta gema, ca si pe altele descoperite in pamantul Daciei, zeita este infatisata cu cap de pasare, trup omenesc si picioare in forma de serpi. In mana dreapta tine un bici, iar in stanga un scut. Intr-un colind ardelenesc se pastreaza imaginea zeitei geto-dacice in ipostaza de fiara: "Stai, Soare, nu sageta, / Ca nu-i cine-ti pare tie, / Ca-i Doamna Sfanta Marie!" In colind, Soarele vazuse o "fiara foarte mandra" si voia s-o vaneze! In alt colind din Ardeal, Maria, in chip de salbaticiune, i se adreseaza vanatorului: "Nu ma, Gheorghe, sageta, / Ca nu-i cine-ti pare tie, / Da-i Maica Sfanta Marie!" Pe gemele de care am pomenit mai sus, Maria apare in ipostaza de zeita a razboiului. De altfel, ea era adorata de preotesele-luptatoare ale dacilor. Aceleasi razboinice o considerau pe Doamna Universului si patroana a magiei albe. Aceasta traditie s-a pastrat pana astazi in descantecele romanesti, care, in majoritate, O invoca pe Fecioara Maria, salvatoare de toate bolile si relele din lume. Cu numele de Maria zeita apare si pe una dintre tablitele dacice de plumb de la Sinaia.
Viii si mortii
La Santa Marie Mare se tocmesc pandarii pentru vii si se leaga magic ciocul pasarilor pentru a nu prada strugurii. Se impart struguri si prune de sufletul mortilor. Prin unele sate, in dimineata zilei de Santa Marie Mare femeile merg la biserica cu ofranda din ciorchini de struguri copti de la solurile varatice ori numai boabele desprinse de pe ciorchini, numita "coliva de pomana" sau "coliva de struguri". Intre Santa Marie Mare si Santa Maria Mica se seamana graul de toamna. Ciobanii incep a cobori cu oile spre poalele muntilor. Ei desfac staulele si se apropie de tarina de langa sat, dupa cum e vremea, sa nu-i prinda omatul sus. Unii gospodari isi aleg oile din turma si le iau in grija proprie. Obiceiul este surprins de o doina: "La Santa Marie Mare / Cobor oile la vale; / La Santa Marie Mica / Nu mai ramane nemica". La Sfanta Maria Mare se culeg flori si se pun la icoana Preacuratei; acestea apoi sunt bune de leac. Daca infloresc trandafirii pe la Sfanta Maria Mare, se spune ca toamna va fi lunga.
In ziua de Santa Marie nu se face joc. Abia a doua zi feciorii pun la cale jocul in sat. Dupa aceasta sarbatoare se pot face nunti – din 16 august pana la 14 noiembrie – si tot acum incep targurile de toamna. Se fac praznice de pomenire pentru cei morti si pentru cei vii. Acum hotarul satului este slobod, oile putand paste pe miristi, pe locurile cosite. Se incearca, prin zonele mai reci, daca a ajuns porumbul "in lapte" si se fierbe sau se coace pe jar ca o mancare specifica acestei sarbatori. Stuparii cerceteaza rodul albinelor si recolteaza primii faguri cu miere, pe care ii impart cu familia. De asemenea, se fac daruri cu miere, ca sa guste si cei care nu au stupi.
Prin Moldova, Sfanta Maria Mare este considerata "a mortilor", fiind pomeniti toti care au numele pornind de la cel al Preacuratei, si doar la Sfanta Maria Mica, 8 septembrie, sunt serbati cei vii cu acest nume. In bocete, apare un mar urias, din Rai, care are la radacina o lina fantana: "Acolo – Santa Marie, / Cu voi mila Ei sa fie! / Calatori cati mai trecea / Ea spre toti Se indura, / Ea pe toti ii adapa, / Drumurile le-arata; / Sufletul din apa bea / si el lumea o uita. (…) Ci mila sa-I fie / Tot Santa Marie. / In haina aleasa, / Haina de matasa, / La masa chitita, / Masa inflorita, / sade si scrie / Maica Marie / Pe cei vii si pe cei morti / si-si inseamna a lor sorti. / Roaga-mi-te tu de Ea, / Coala viilor s-o ia, / Doara ca S-a indura / si-ntre vii te-o insemna. / Dar Ea nu Se va-ndura / Intre vii a te scria, / Caci coala i S-a implut, / Condeiul si l-a pierdut, / Dar tu roaga-mi-te bine / Sa te ia in Rai cu Sine!"
Cea mai miloasa mama
Sarbatoarea Sfintei Marii este considerata un hotar, caci acum se culeg ultimele plante de leac. In ziua marelui praznic, icoana Maicii Domnului, prezenta in toate casele romanilor, este impodobita cu flori. In casele cu fete de maritat, icoana este spalata cu flori de busuioc pentru a avea noroc in dragoste. Acum se culege, printre altele, navalnicul, o planta care creste in paduri, prin locuri ascunse, stiute doar de femeile in varsta. In general, aceasta planta este daruita fetelor pentru a avea noroc sa se marite cu un fecior gospodar si iubitor. In noaptea din ajunul sarbatorii, 14 – 15 august, se spune ca vrajitoarele invata descantecele, care altfel nu ar mai avea putere. "Descantecul de la mine / si leacul de la Maica Domnului", spun femeile care descanta.
Maica Sfanta ii iubeste atat de mult pe oameni incat L-a convins pe Tatal Ceresc sa prefaca fuioarele, care se dau de sarbatoarea de Iordan, intr-un navod urias. Inainte de Marea Judecata, Ea va da cu navodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putand sa se prinda de el, si astfel sa se mantuiasca de pacate. Se mai spune ca dracii, ramasi fara sufletele oamenilor, se vor manca intre ei pana cand nu va mai ramane nici unul. si asa, tot prin Maica Sfanta, va scapa lumea de tot raul si de cei care-l semanau intre oameni. Toti oamenii, dar mai ales femeile, obisnuiesc sa-si spuie pasurile Sfintei Maria, pe care stiind-O mama, o cred mai miloasa. Bolnavele, femeile insarcinate, si chiar fetele, in visurile lor de dragoste, O cheama sa le stea in ajutor. Toate descantecele pe care le fac femeile bine-intentionate, si nu vrajitoarele, sunt indreptate catre Maica Sfanta. Iata un astfel de descantec: "O, Tu, Maica Sfanta, / Maica Preacurata, / Fii indurata / si fa, / si desfa, / Ca N. N. sa vie, / Pe sara la mine, / Sa vie pe sara, / si pe mane sara, / si pe poimane sara, / Ca pe mine sa ma ceara! / Maica Sfanta, / Fi-mi indurata / si-mi ajuta, Ca Tu esti mama fetelor, / si a nevestelor. / Tu esti si a mea, / si de aceea ma rog / Ca sa ma-nvrednicesti / si pe N. N. sa-l chevlesti. / Pe N. N. ca mi-e drag / Ca lumina ochilor, / Ca otava boilor". La Sfanta Maria Mare se serbeaza si Ziua Marinei, deoarece Maica Preacurata este si patroana marinarilor. Se fac serbari la Constanta si in alte orase maritime si dunarene.
