Presedintele Basescu a pus punctul pe "i" cand a cerut imperios Guvernului ca fara intarziere sa procedeze la reducerea personalului bugetar cu 20%. Reducere a personalului, si nu a salariilor, pentru ca restrangerea cheltuielilor bugetare sa fie astfel efectiva! Altminteri, o incercare de diminuare a salariilor cu 20% ar putea fi atacata in instante, in baza contractelor colective de munca, si, in urma unui castig in instanta din partea salariatilor, nu s-ar mai realiza nimic pentru relaxarea tensionatului buget.
Replica PSD la cererile presedintelui a fost poate de inteles politic, dar a fost complet netemeinica economic. PSD a sugerat ca demersul presedintelui a fost o diversiune pentru a abate atentia de la teme deranjante pentru domnia sa, precum cazurile Ridzi si Udrea si chiar scaderea audientei sale populare in sondaje. Nu ar putea nimeni tagadui ca presedintele este un expert in a comuta, prin diverse manevre, atentia publica de la lucruri care nu-i convin sau il afecteaza, aducand pe tapet teme de importanta derizorie sau indoielnica, dar cu eventuala priza la public, pentru a putea distrage preocuparile de la probleme acute de baza si profunzime. Lucrurile stau insa tocmai invers in cazul cu pricina. Aducerea pe tapet a disponibilizarii a sute de mii de bugetari pentru a abate atentia de la cazul Udrea ar fi impotriva regulilor diversiunii, pentru ca ar insemna a se incerca sa se contracareze o problema de rangul doi cu una de fond.
Pentru ca disponibilizarea a zeci sau chiar sute de mii de bugetari nu este un moft, ci o necesitate imperioasa a momentului, indiferent daca presedintele vrea sau nu ori daca PSD vrea sau nu! si, oricum, pentru cel care a pus-o pe tapet, adica pentru presedinte, nu este cumva ceva care cantareste pozitiv in audienta sa electorala, ci, dimpotriva, negativ.
Cum restrangerea cheltuielilor cu salariile bugetarilor a devenit o necesitate, este foarte simplu! In ultimii patru ani de crestere economica relativ ridicata, bugetul a fost sistematic alimentat cu fonduri si, pe aceasta baza, salariile bugetarilor au fost majorate substantial. Mai mult, a fost majorat fara temei si numarul bugetarilor. Din pacate, cresterea economica obtinuta in perioada respectiva a fost una aproape exclusiv bazata pe consum din import. Deci nu una generata endogen de economie, ci una adusa din afara pe baza de credit.
Nu intamplator, dezarticularea economiei din cauza consumului pe credit din import s-a manifestat, in toata respectiva perioada, printr-un imens deficit extern, care constituia marea si cea mai periculoasa problema a Romaniei. Criza a inversat insa complet lucrurile intr-un interval de numai 6-9 luni. In fata crizei, sectorul privat, care era responsabil de deficitul extern, s-a ajustat, se poate spune, aproape violent si, la nivel curent, deficitul extern, prin prabusirea importurilor ajunse fara finantare, a incetat sa mai fie marea problema. Cheltuielile cu salariile in sectorul privat au fost restranse drastic, prin scaderi salariale, eliminari de bonusuri, disponibilizari si reduceri de program de lucru.
Sectorul bugetar insa nu s-a restructurat. Din motive politice, se lupta, recurgand la imprumuturi enorme, sa ofere in continuare salariile din perioada anterioara, majorate pe baza unei cresteri economice neasimilate de economie, si rejectate acum, dupa cum evidentiaza restrangerile salariale din sectorul privat. Salariile bugetarilor si pensiile din 2008 nu mai pot fi pastrate in 2009, cand toata economia se intoarce spre 2005. Ne place, nu ne place, dl Basescu, indiferent chiar daca dansului insusi ii place sau nu chestiunea, are perfecta dreptate. Scaderea serioasa a cheltuielilor cu salariile in sectorul bugetar si – vom adauga noi – o reducere, printr-o modalitate sau alta, a pensiilor (care sa le aduca la un nivel sustenabil pentru situatia din 2009, caci la nivelul din 2008 nu mai pot fi finantate) ar constitui cea mai putin costisitoare ajustare cu care sa se traverseze criza.
Daca intr-adevar urmareste gestiunea responsabila a banului public, PSD ar trebui sa blocheze in Guvern orice cheltuieli care irosesc fondurile atat de greu mobilizate in timp de criza pe mofturi si tot felul de "bagabonteli", pentru a folosi un termen izvorat tocmai din randurile pesedistilor. "Bagabonteli" precum publicitati, consultante, cosmetizari si alte tichii de margaritar! Trebuie sa se tina cont ca, daca statul nu-si pune urgent ordine in buget, piata va veni si va face ea ordine: rapid si abrupt, prin cresteri severe de preturi si prabusiri la fel de severe ale leului.
Cheltuielile cu salariile in sectorul privat au fost restranse drastic, prin scaderi salariale, eliminari de bonusuri, disponibilizari si reduceri de program de lucru.
