De parca invatamintele crizei n-ar fi fost de ajuns, exista, prin tarile de unde aceasta a venit, o intreaga dezbatere daca in perioada postcriza lucrurile in economie, indeosebi in sistemul financiar, generatorul turbulentelor, sa fie lasate a se desfasura ca inainte sau, dimpotriva, sa fie introduse noi reguli si reglementari tocmai pentru a nu le mai permite s-o ia razna, asa cum au facut-o.
S-ar zice ca dezbaterea este inutila, toata lumea constientizand necesitatea unor reglementari, avand in vedere ca, dupa cat s-a vazut, criza n-a aparut din senin, ci s-a declansat tocmai in conditiile unei tendinte, impuse de centrele financiare internationale, de abandonare a reglementarii pietelor, de complicare si sofisticare a instrumentelor financiare, care au impins speculatiile la absurd si au indepartat total financiarul de economia reala.
Reintroducerea unor reglementari, chiar cu caracter intarit, ar trebui sa fie in afara oricarei discutii si sa nu intampine vreo rezistenta. Exista lideri politici ai unor tari importante pe scena economica mondiala care sustin nedezmintit reglementarea – cum este cazul unor lideri vest-europeni – si care beneficiaza de suportul liderilor acelor state emergente mari (China, Rusia, India, Brazilia) ce incep sa conteze pe plan mondial si ar avea de castigat intr-o lume guvernata de reguli, si nu aflata la discretia integrala a jocului facut de structurile transnationale.
Rezistenta este insa deosebit de mare. Intreg sistemul transnational care domina lumea economica – dar mai ales sistemul financiar – doreste sa lase lucrurile cum erau, adica la cheremul sau, argumentand cu aceleasi baliverne despre piata libera si initiativa privata. Baliverne, pentru ca, la primele manifestari de criza, sistemul insusi le-a aruncat peste bord si statul – omoratorul concurentei, potrivit acelorasi aiureli! – a fost pus sa ia fraiele economiei, recurgandu-se nu doar la anumite reglementari, ci si la pana mai ieri incriminabilele nationalizari.
Baliverne, pentru ca s-a dovedit ca au fost vanturate doar pentru a deposeda de orice capacitate de replica tarile mai slabe sau mai putin dezvoltate. Sectorul transnational doreste sa faca uitat episodul reinterventiei statale cu argumentul ca, in ciuda unor imperfectiuni, perioada "dereglementarii" a asigurat cea mai inalta crestere economica in lume.
Ca a fost si cea mai grava din punctul de vedere al polarizarii bogatiei in lume nu se mai spune! A fost perioada in care sectorul financiar a realizat cele mai mari profituri din istorie, sporindu-si fabulos ponderea in totalul profiturilor realizate pe ansamblu. Pe seama a ce?! Pe seama inovatiei financiare, se pretinde! A trimis insa sectorul financiar pe cineva pe Luna, a inventat sectorul financiar vreun produs folositor omului, a descoperit sectorul financiar vreo modalitate mai eficienta de a ara vreun hectar in folosul hranei omenirii?! Nu!
A vlaguit doar economia reala si a subjugat tarile mai slabe si mai putin dezvoltate! Iata de ce profitorii de pe urma "dereglementarii" nici nu vor sa auda de reglementari, incercand sa faca din anumiti lideri politici, in frunte cu cei americani, instrumentul blocarii oricaror incercari de introducere de ordine si guvernanta, indeosebi in sectorul financiar international.
In raport cu problema in discutie, liderii politici din Romania sunt printre cei mai fericiti din lume. In mod normal, ar trebui sa fie printre cei mai frustrati, pentru ca sunt lideri intr-o tara care, alaturi de alte peste o suta, nu se afla printre cele care decid in lume, desi au si ele interese si pareri. Atata doar ca Romania nu mai are ce reglementa, chiar daca ar dori sa reglementeze. Astfel ca liderii politici din Romania nu mai au vreo angoasa in legatura cu aceasta problema controversata in lume. Cedand strainilor practic toate pozitiile din economie, statul roman nu mai are ce reglementa.
Economia din Romania nu mai este economie romaneasca. Oricum, Romania nu detine un sector financiar propriu: acesta este aproape in exclusivitate strain, cu banci, societati de asigurari, fonduri de investitii etc. Daca exista, dilema reglementare/dereglementare este problema altora! Noi, destepti ca intotdeauna, am scapat de ea! Gatul nostru este deja in juvat. Jefuitorii financiari transnationali pot conta in continuare pe Romania, caci au avut, au si vor avea in aceasta un client integralist.
