Acum o saptamana, pe 25 iulie, s-au implinit o suta de ani de la nasterea lui Constantin Noica. Probabil si atunci, in 1909, era tot o vara torida. Dar secolul distrugerilor abia incepuse si nimic din ce avea sa se intample nu putea fi prevazut. Profetii ocolesc timpurile moderne. Ma indoiesc pe de alta parte ca multi dintre concetatenii nostri, in sambata trecuta, au fost infiorati de gandul acestei mari aniversari. Ceea ce ne caracterizeaza este in general lipsa de memorie afectiva. Traim acum intr-o societate pe care Noica nu a iubit-o. Totusi, intr-o vara ca aceasta, caniculara, vijelioasa si minata de gafele Executivului, am avut bucuria sa deschid o carte care cu discretie, dar si cu fermitate, il sarbatoreste pe filosof in adevarata sa infatisare. E vorba de un Noica inedit si de o serie intreaga de marturii despre filosoful Fiintei. Volumul aparut la Humanitas a fost realizat de Sorin Lavric, eminentul cunoscator al operei noiciene, devotat celui care a suferit din cauza ideii incorporate in neam si care si-a dus suferinta pana la lumina.
Am spus in titlu Leul Noica. Aceasta nu doar fiindca el s-a nascut in zodia leului, dar a avut in primul rand ceva din solaritatea acestui rege al animalelor, ridicandu-se mult deasupra apucaturilor noastre obisnuite in care se combina de cele mai multe instinctul pradalnic cu miselia hienei. Dinu Noica a fost un senior, nelasandu-se tulburat de nici un fel de tentatii, urmandu-si, se poate spune, drumul pana la capat. Nici in ultimii ani ai vietii, cand s-a bucurat de un succes formidabil, nu era diferit de acela care in trecut trecuse prin vitregiile domiciliului fortat, ca si ale puscariei. Din acest punct de vedere evocarea care mi-a atras cel mai mult atentia si care ar trebui citita pe indelete de toti cei care, desi il stimeaza pe filosof nu i-au prea cercetat opera, apartine tot lui Sorin Lavric. Aici tanarul exeget ne prezinta cele sase motive pentru care dintr-un reper cadru merita sa-l facem pe Noica un reper model. Asadar Noica nu e de pus in rama, ci vine pana in intimitatea noastra pentru a ne modela si a ne calauzi viata. Care sunt aceste motive?
In primul rand Noica este un filosof in ale carui ganduri te regasesti, spune Sorin Lavric. In continuare: Valoarea unui ganditor sta in acea arta prin care-ti da senzatia ca acolo, in cartile lui, e vorba despre tine. Prin urmare opera lui Noica nu e o salba de abstractiuni, ci e ceva viu adresat oamenilor vii.
In al doilea rand Noica e unul din cei mai tonici filosofi europeni. Cu el inveti optimismul ca atitudine permanenta de viata. Asa este. Dinu Noica si-a uimit contemporanii, dar si posteritatea prin formidabila sa putere de munca si printr-un meliorism care sfida cele mai mizere conditii de viata. Pentru el viata era oricum buna si altfel spus nu a facut niciodata mofturi. Din acest punct de vedere poate fi socotit chiar opusul lui Cioran care mereu s-a plans de cate ceva, avand pana la urma chiar conturul unui ipohondru. Noica a fost mereu sanatosul, desi nu s-a bucurat totusi de o sanatate de fier. Ba dimpotriva. Dar toate de la suflet pleaca.
In al treilea rand, spune autorul analizei, cazul lui Noica iti pune sub ochi un exemplu de anduranta spiituala iesita din comun. Parca un mecanism cu neputinta de stricat i-a reglat mecanismul sufletesc. Acest motiv pentru a-l urma pe Noica deriva din cel precedent. Sanatatea interioara ne face puternici, si nu niste calitati atletice exceptionale. Desi firav fizic, cugetul lui functiona perfect si nu a clacat. In al patrulea rand lipsa de vulnerabilitate fata de constrangerile exterioare i-a daruit lui Noica o neobisnuita apetenta pentru singuratate. Nefiind dependent de conditiile de mediu (confort, inlesniri tehnice, tabieturi, preferinte mondene) el s-a bucurat de o stranie autonomie psihica. Intr-adevar, Noica stia sa fie singur si sa nu dispere. Daca ne amintim ca fiul lui, Razvan, a intrat in monahism, parintele Rafail, intelegem ca orientarea spre singuratate nu a fost impusa, ci a existat in sangele sau de la bun inceput, ajutandu-l sa-si urmeze neabatut drumul. Mereu discutata credinta sa, Noica a fost un calugar care a facut din filosofie manastire si din conceptul ontologic un veritabil Dumnezeu viu.
In al cincilea rand secretul creativitatii lui sta intr-o paradoxala orientare de tip afectiv. Cu alt cuvinte, spune Sorin Lavric, daca Noica era decuplat de imprejurarile concrete ale vietii este pentru ca, in interior, era cuplat la o sursa mult mai adanca de entuziasm: radacina nationala. Ceea ce uitam sau ni se pare deplasat mai ales acum cand ideea nationala a ajuns grav vestejita este iubirea formidabila de tara a lui Noica, iubire care nu s-a redus la un patriotism superficial, nici nu a fost dictata de interese conjuncturale, ci a plecat tot din atasament spiritual. Sentimentul romanesc al fiintei, sintagma celebra, care din pacate a fost prea mult ironizata, de jos in sus, de netrebnici, dar si de un spirit de anvergura lui Cioran – ne amintim de formula lui, sentimentul paraguayan al fiintei – reda exact ancorarea lui Noica intr-un sol si intr-un duh de unde abordarea ontologica era parca mai fireasca.
In al saselea rand Noica te invata sa scrii. Da, ati citit bine. Omul care nu o singura data a fost rejectat de literati a fost de fapt un mare stilist, constient de faptul ca o scriere clara si perfect articulata reflecta de fapt o gandire limpede, coerenta, cu conexiuni fine.
Nu putem sa incheiem fara a vorbi putin despre vestita lui "inchidere care se deschide" si cam ce a vrut el sa spuna prin aceasta. Noica a crezut enorm in interioritate iar pentru el o societate deschisa nu avea valabilitate decat in masura in care reusea sa-si conserve un orizont interior. De aceea facea distinctia dintre libertate si libertati. Libertatile sunt la suprafata, libertatea este cunoastere si, crestin spus, adevar si viata. De aici polemicile sale cu Occidentul si cu acel tip de societate materialist, consumist etc. Criticile sale cumva pot fi puse alaturi de cele ale lui lui Ioan Paul al Doilea sau Soljenitin, dovada ca spiritele se unesc atunci cand sunt puse in fata unei teme fundamentale.
La o suta de ani de la nasterea lui Noica devalmasita lume romaneasca are nevoie de filosof mai mult ca oricand.
