Ln fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul, despre care se zice ca a trait in secolul al IX-lea i. Hr. Se mai spune despre el ca de mic a avut o atitudine deosebita cu privire la religie, adoptand o conduita monahala, ducandu-si zilele in post, rugaciune si castitate. Prin mai multe minuni, l-a facut pe regele Ahab sa renunte la viata sa nelegiuita, sa faca lucruri bune, sa fie chibzuit si cu dragoste fata de semeni. In traditia Bisericii, pentru conduita sa exemplara, pentru viata sa fara de pacat, pentru suferintele si faptele sale extraordinare, Sfantul Prooroc Ilie s-a inaltat la Cer cu tot cu trup, fara a muri. In traditia romanilor, la sfarsitul lumii are sa vie si Santilie pe pamant, ca sa primeasca moarte.
Miezul verii pastorale
Imaginea Sfantului Ilie in mitofolclorul romanesc este cu totul alta decat cea crestina. Atat doar ca Sfantul Ilie, zis popular Santilie, se celebreaza tot la 20 iulie. Reputatul cercetator al folclorului nostru, profesorul Ion Ghinoiu, il socoteste pe "Santilie, zeul focului si al Soarelui din Panteonul romanesc, identificat cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca". In sprijinul acestei indentificari poate fi pomenit altarul solar, cu patru raze, descoperit in ruinele cetatii getice de la Helis, astazi Piscul Crasanilor, in judetul Ialomita. In acelasi sens, merita mentionat si unul din numele antice ale raului Ialomita, Heli-Vakia, ce poate fi talmacit si prin "Stralucirea Soarelui". Foarte apropiat de Santilie este si toponimul tracic Zantiala.
La Santilie, miezul verii pastorale, se tin pe munti vestitele Nedei si Santilii. Atunci ciobanii pot cobori in sate, pentru intaia oara dupa urcarea oilor la stana. Cu acest prilej, ciobanii tineri aduc in dar iubitelor lor furci de lemn pentru tors, lucrate in timpul in care s-au aflat la stana. Se tin targuri, iarmaroace si balciuri. Celebrul Targ de Fete de pe Muntele Gaina se tine in cea mai apropiata duminica de 20 iulie. De altfel, in luna lui Cuptor se manifesta si alte divinitati aducatoare de arsita si foc, toate subordonate Sfantului Ilie, cum ar fi surorile sale, Paliile, Parliile sau Panteliile, fratii sai, Ilie Palie si Pantelimon, ori simpli vizitii la carul lui ceresc, cum e Sfantul Foca. Altii spun ca Santilie are doua surori: una mai mare, Marina, si una mai mica, Pantelimon!
Sub titlul Paliele mai sunt cunoscuti si Circovii Sfantului Ilie, care se tin la 19 iulie. Intaiul dintre ei, ca de altfel si ceilalti, este respectat cu strictete, de frica incendiilor. Paliile se tin impotriva arsitei si a betesugurilor arzatoare. In ajunul zilei de Sfantul Ilie fetele mari se duc noaptea prin locurile unde e semanata canepa, se despoaie de camasi si, dupa ce se tavalesc pe pamant, se imbraca iute si se duc de se culca. Daca peste noapte vor visa canepa verde, e semn ca se vor marita cu flacai; daca insa vor visa canepa uscata, se vor marita cu oameni batrani.
La revarsatul zorilor, se culeg ierburi de leac, care se duc apoi acasa si se pun la uscat la umbra, pe prispa sau in camara. Se culeg si alte plante, considerate bune pentru vraji si descantece; odata uscate, acestea sunt stropite cu sangele unui cocos, taiat chiar deasupra lor. Acele plante se folosesc drept scalda spre a-i vindeca pe cei betegi, care altminteri nu se mai pot vindeca. Ghiarele de cocos se anina apoi dupa un corn in podul casei.
Mania sfantului
Printre legendele cu Santilie, consemnate demult de folcloristi, cele mai raspandite in spatiul romanesc sunt acestea:
Zice-se ca Sfantul Ilie era un om tanar, cu frica de Dumnezeu si cu sufletul curat, peste care nici cea mai mica minciuna nu-si aratase pata ei de rugina. Era foarte harnic si in satul lui toata lumea il cinstea. Cand i-a venit vremea, a fost luat la oaste, plecand cu inima cam cernita, fiindca era insurat. si-a lasat nevasta in grija parintilor lui si, cu nadejde in Dumnezeu, a plecat. Dracul, stiindu-l omul lui Dumnezeu, atata astepta ca sa se razbune. S-a prefacut intr-un batran drumet, s-a dus la Ilie si i-a spus: "Mai, Ilie, tu esti om bun si crezi tuturor, da-i pacat de tine ca nevasta-ta isi bate joc de tine. Uite, chiar acum sta de vorba cu un strein pe prispa afara". Ilie era un om cinstit, si el toate le credea de bune; asa ca l-a crezut si pe diavol. si-a luat iute palosul din cui si, incalecand pe cal, a tinut-o tot o fuga pana acasa. A descalecat si, apropiindu-se incet de prispa, a vazut doi oamnei, un barbat si o femeie, care, in faptul serii, stateau de vorba. Nu s-a mai uitat cine sunt si ce vorbesc. Cum era iute la manie, Ilie a tras palosul si le-a retezat capetele. Tocmai dupa ce si-a potolit furia, era sa innebuneasca bagand de seama ca nu nevasta-sa si cu un strain stateau de vorba ci fusesera taica-sau si cu maica-sa! Abia atunci si-a dat seama ca mosul cel strein, ce-l inselase cu vorbele cele mincinoase, fusese dracul si ca-l impinsese in pacat, numai ca sa-i ia sufletul. Mare i-a fost necazul ca se lasase inselat de Uciga-l Toaca, dar nici durerea nu i-a fost mai mica, vazand ca si-a ucis parintii chiar cu mana lui. Cu sufletul cernit, s-a dus sa se jeluiasca Tatalui Ceresc si sa-i ceara sa-l lase sa se razbune pe diavol, dupa cum l-o taia capul. Dumnezeu i-a ascultat rugamintea, S-a gandit si i-a dat o caruta cu cai de foc si un harapnic care, cand plesnea, slobozea foc si pocnea ca tunul. I-a mai dat voie ca, unde va gasi vreun drac sa-i faca ce-o vrea el. Santilie atata astepta. Cum s-a vazut in caruta cea cu caii de foc, a pornit-o intr-o goana nebuna la vanatoare de draci. Unde gasea vreunul il si trasnea, de ramanea cu limba scoasa si farame-farame, ca un pumn de graunte. Asa era de inversunat Sfantul Ilie impotriva dracilor si atata dracime ucisese, ca se luase Tartorul lor de grija. Ii era frica sa nu i se starpeasca semintia, asa ca I-a trimis jalba lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, nu ne omori pe toti, ca numai prin noi poti incerca credinta oamenilor!". Dumnezeu S-a gandit ca are dreptate si dracul cateodata, si atunci S-a milostivit si, chemandu-l pe Santilie, i-a spus: "Ilie, Ilie, acum cred ca ti-ai mai astamparat naduful. Mai lasa-i si pe dracii astia pustiului si nu-i mai ucide pe toti! De acum sa nu mai trasnesti, decat atunci cand o fi furtuna!" si de atunci, numai cand balaurii ridica nori grei, doar atunci porneste si Sfantul Ilie cu caruta lui, cu rotile ferecate de foc si fier, de se aude durduind pana departe.
Biciul de foc
Cand zareste vreun drac, Santilie se si ia dupa el si, oriunde s-ar ascunde, il plesneste cu biciul lui de foc. Cand Dumnezeu i-a dat acel bici Sfantului Ilie, i-a zis: "Ilie, in toate poti sa dai cu trasnetul tau, numai in cruce noua nu". De aceea, e bine ca in vreme de trasnete si fulgere sa-ti faci cruce des, caci dracul nu se poate apropia de cel care isi face cruce, asadar nici Santilie nu-l va putea plesni cu biciul, caci diavolul, fiind gonit de sfant, in toate locurile se ascunde, numai unde vede cruce noua nu. Intru aceasta, oamenii isi fac cruce des, cand fulgera si trasneste, ca sa nu aiba timp crucea sa se invecheasca. Nu e bine sa lasi deschise ferestele si usile caselor pe furtuna, ca poate sa se aciuieze vreo spurcaciune de drac in casa si se poate sa trasneasca si casa. In vreme de furtuna e bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua decat sa te duci la adaposturi, caci la adaposturi se duc si dracii. Cand trasneste, Santilie da cu sageata cea in trei dungi, ca sticla. Ea intra in pamant de noua stanjeni. La noua ani iese de tot din pamant. Cine o gaseste o pastreaza si, cand are junghiuri, o baga intr-un pahar cu apa, apoi bea apa de pe ea si se vindeca.
Zice-se ca Sfantul Ilie are sapte tunuri: de ploaie, de seceta, de foamete, de holera, de boli, de moarte si de batalie; cu ele oranduieste el. Palosul lui Santillie e cu doua taisuri: cu unul de aur si cu unul ascutit. Cand loveste cu cel de aur da mana, cand cu celalalt, da piatra. Sfantul Ilie e geambas mare, are caruta cu cai care scot foc pe nari. Sunt potcoviti cu potcoave de argint si, cand ii mana, bat din copite si scapara, si de aceea se vad fulgerele. si cand alearga caruta prin cer, face mare harmalaie; iar la noi pe pamant se aude tunand. In tinerete, Santilie tuna si trasnea atat de puternic incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Se mai spune, intre romani, ca Santilie e stangaci. Aceasta s-a intamplat inca de pe vremea cand trasnea si fulgera, cum ii venea lui. Asa de tare trasnea, incat zguduia pamantul din temelii si se daramau casele oamenilor. In vremea aceea, fiind si Maica Prea Curata insarcinata cu Domnul Iisus Hristos, asa de tare a trasnit Santilie intr-un drac, care se ascunsese sub streasina unui templu, incat s-a cutremurat tot pamantul, precum si Fiul Ceresc in pantecele Maicii Sale. Atunci Iisus l-a blestemat pe Sfantul Ilie sa i se usuce mana dreapta, si indata i s-a si uscat. De atunci Santilie trasneste doar cu mana stanga, dar nici asa nu da gres, cu toate ca nu mai poate trasni asa de tare.
De multe ori, strigoaicele cata sa opreasca ploaia, spre a face rau oamenilor, dar Dumnezeu si cu Sfantul Ilie dau atunci grindina, pe care strigoaicele nu o pot opri si o scapa. Dupa grindina vine apoi ploaia curata. Pe cer nu se poate cunoaste care e nor de ploaie curata si care de grindina; norii de ploaie curata sunt trasi de Santilie cu un bou, ca sa dea apa printre piatra. Uneori acel bou trage asa de greu, ca se aude icnitul si opintitul lui pana la noi pe pamant; necuratul trage gheata cu putere de foc.
Bate toaca in cer
La Santilie se bate toaca in cer, dar nu oricine o poate auzi. Printre cei care au harul de a auzi o astfel de minune se numara si ciobanii, care spun ca acest lucru se intampla dupa miezul noptii.
Se spune ca la 20 iulie se deschide cerul si se arata Dumnezeu cu Sfantul Ilie. De nici o sarbatoare nu le e mai frica romanilor ca de Santilie; mai degraba ii faci sa lucreze in ziua de Paste, dar de Sfantul Ilie, nu! Pe vremuri, sarbatoarea lui Santilie se tinea trei sau sapte zile, cuprinzand si ziua lui Ilie Palie, din 21 iulie, si cumplita Foca din 22 iulie. Sfantul Ilie nu stie cand e ziua lui, caci daca ar sti, ar face, de bucurie mare, un chef si o veselie de pomina, cu tunete si trasnete, de s-ar prapadi lumea. El mereu Il intreaba pe Dumnezeu: "Cand e ziua mea, Doamne?" "Mai este, Ilie, mai este", ii raspunde Dumnezeu. Dupa ce mai trec cateva zile, Santilie merge din nou la Dumnezeu si Il intreaba: "Mai este, Doamne, pana la ziua mea?" "Apoi, Ilie, ziua ta a trecut, asteapta acum pe cea care vine la anul!" Atunci, Sfantul Ilie, de ciuda si de necaz, porneste tunetele si fulgerele care rascolesc pamantul; atunci incep ploile de dupa Santilie.
La 20 iulie sunt si Mosii de Sfantul Ilie, caci se crede ca atunci mortii vin pe la casele lor. Femeile cheama copii straini de prin sat si, adunandu-i sub un mar nescuturat, il scutura pentru intaia oara, ca sa culeaga copiii mere, iar mortii sa se veseleasca. In ziua de Santilie e bine sa duci mere la biserica, sau intai sa le dai de pomana si apoi sa mananci. Atunci pe Lumea Cealalta le vezi de aur; dar daca nu tii si mananci, pe Lumea Cealalta tot culegi si nu siu cine vine si ti le ia, si n-ai parte de ele. Daca nu duci poame la biserica in ziua de Sfantul Ilie, copacii nu mai rodesc anul viitor. Unele femei impart si porumb fiert, dat si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile cu apa. Oamenii duc la biserica, printre alte flori, si busuioc, ca sa-l sfinteasca. Acest busuioc e bun de pus printre haine si in zestre, ca sa le fereasca de molii. Pe Santilie il cinstesc indeosebi cojocarii, ca sa le mearga bine. Se duc si berbecii la berbecar. E bine ca fagurii de miere sa-i retezi in ziua de Sfantul Ilie, caci altfel iti da ploi, de-ti ia stiubeiele ori iti ineaca albinele. Cine nu-l tine pe Sfantul Ilie nu are noroc la albine, caci, cand roiesc, matca noua laolalta cu albinele zboara in padure sau in alta parte.
Daca tuna in ziua de Santilie, alunele si nucile vor fi seci sau viermanoase. Pana la Sfantul Ilie bate piatra, mai tarziu de Sfantul Ilie, nu. Daca e bine in ziua de Santilie, e bine pentru tot anul. Inaintea acestei sarbatori se incheie datinile de invocare a ploilor.
