» Pe pietele de capital i se spune "dead cat bounce" – "spasmul pisicii moarte" –, alteori "bull trap" – "capcana taurilor". Oricum s-ar numi, situatia poate fi descrisa cam asa: pe o piata in scadere, preturile revin, la un moment dat, pentru o scurta perioada de timp, lasandu-le investitorilor senzatia ca se instaleaza din nou trendul crescator. De fapt, revenirea nu are consistenta, este alimentata de marii investitori si sprijinita PR-istic de vesti optimiste si prognoze promitatoare.
Unii dintre investitorii cei mici, dintre cei grabiti, speriati ca scapa cine stie ce oportunitate ori, pur si simplu, neexperimentati, se ingramadesc la cumparare precum fluturii intr-o lampa iesita din intuneric. Cei care stiu jocul descarca rapid, adica vand ce mai au de vandut si asteapta noul val de scaderi. Cam asta sta sa se petreaca acum pe piata imobiliara, cu sprijinul programului guvernamental "Prima Casa".
Daca prin aprilie-mai se puteau gasi in Bucuresti apartamente de doua camere spre 55.000 euro sau chiar sub, dupa semnarea bine pavoazata mediatic a primului contract de credit cu garantii guvernamentale, preturile au revenit peste 60.000 euro. Ba chiar spre 65.000 euro! Proprietarilor – neconvinsi, in prima faza, "ca dau astia drumul la bani" (cum se exprima un mic dezvoltator cu care am avut ocazia sa vorbesc recent) – le-a revenit zambetul pe fata. Cerand mai mult, proprietarii nu forteaza capacitatea de plata imediata si vizibila a cumparatorului, ci pe cea viitoare si gradul de indatorare. Intre avansul la 55.000 euro si cel pentru 65.000 euro, diferenta este de cateva sute. Se adauga, e adevarat, diferentele de la taxele aferente tranzactiei. Ce trebuie platit cu banii jos ramane insa in limite rezonabile si ar putea fi acoperit din mici economii personale sau ale familiei.
Totul pare deci mai simplu. Povara unei majorari de pret se ascunde mai usor in spatele gradului de indatorare si chiar al nivelului ratei, mai ales daca veniturile sunt pe masura. Putini sunt cei care isi fac socoteli pe termen lung, iar tentatia "proprietatii" e mare, chiar daca cel care cumpara e, de fapt, proprietarul unui credit pe 30 de ani, nu al unui apartament. Aici e avantajul psihologic al vanzatorilor, si sunt cumparatori care, probabil, vor musca momeala. La ce ar fi bine sa se gandeasca ei de doua ori inainte de a plati pretul?
In primul rand, chiar la gradul de indatorare. Fortand imprumutul catre limita maxima de garantare, s-ar putea apropia periculos de mult de imposibilitatea de a plati. O capcana la care putini sunt atenti acum este chiar dobanda, care pare momentan foarte prietenoasa. Doar pare, pentru ca in curand ar putea deveni o povara greu de dus ani de zile. E vorba de Euribor la trei luni, element de referinta in calculul DAE pentru "Prima Casa".
Rata dobanzii interbancare pentru Euro la depozitele pe trei luni (Euribor 3M) a coborat saptamana aceasta sub 1%, pentru prima oara in istoria indicelui, dupa mai multe luni de scaderi continue si de noi minime-record. Peste acest nivel (0,985% marti, respectiv 0,996% luni, deci din nou in scadere), o marja de 4-5% rezervata bancii nu pare prea mult.
Numai ca, asa cum scade Euribor, poate sa si creasca, iar asta este doar o chestiune de timp. Cu un an in urma, Euribor 3M era de aproape cinci ori mai scump. Plonjeul catre minimele istorice a inceput spre finalul lunii octombrie, anul trecut, perioada in care criza financiara se instalase deja cam in toate economiile. O revenire spre 4-5% aproape ca ar dubla costurile imprumutului; daca cel care cumpara nu-si lasa o marja de siguranta la gradul de indatorare tocmai pentru ca accepta acum rate mai mari, din cauza unui pret majorat de "spasmul pisicii", s-ar putea trezi in situatia de tolerat in casa statului si cu felina, moarta demult, pe cap!
