» Escrocheriile financiare reapar in vremuri de criza. Cei care le pun la cale n-au nici o retinere sa "reimpacheteze" tepele clasice in ambalaje modernizate si adaptate la nevoile pietei si mai ales la obisnuinta oamenilor de a folosi din ce in ce mai mult internetul.
Daca aveti probleme cu leasingul – fie ca sunteti persoana fizica fie ca sunteti firma mica sau mijlocie – ati putea fi nevoiti sa cautati o solutie de refinantare. Daca faceti asta folosind internet-ul – googalind, cum s-ar spune, pe computer – va apare destul de rapid o oferta tentanta, pe o legatura sponsorizata: o pasuire de noua luni, prin leasing extern, asanumitul cross-border leasing. Leasingul international, cum i se mai spune, este un mecanism de finantare in care finantatul si finantatorul sunt din tari diferite. Tocmai pe asta se bazeaza escrocheria: oferta se face de la distanta, are un carlig, in cazul acesta pasuirea de noua luni, si apare pe o piata unde banii sunt greu de gasit si sunt scumpi.
Indiferent de propunere (finantari pentru pornirea unor afaceri, leasing cross-border, investitii in cine stie ce fonduri bizare) procedura e aceeasi: trebuie sa trimiti o descriere a proiectului care ar trebui sa fie finantat, ori a contractului vechi de leasing, in cazul refinantarii – dupa care, daca esti acceptat, trebuie sa trimiti intr-un cont cel putin o taxa, de nou-venit sau de analiza a cazului. Taxa e consistenta: pentru persoanelele fizice e de cateva sute de euro; pentru firme ajunge si la cateva mii de euro. Daca totusi nu trimiteti banii, escrocii tot se pot alege cu ceva: date personale pe care le extrag din contractele de leasing ori din documentele pe care, eventual, le trimiteti pentru "analiza cazului".
Schema seamana izbitor cu cea a escrocheriei "serviciilor de curierat escrow", pe care am descris-o in urma cu un an in paginile ziarului ("E-tepe" romanesti pe site-uri auto nemtesti). Pentru asa zisa oportunitate, expediai o suma consistenta unei firme de escrow "mai presus de orice banuiala" . Numai ca "firma" era doar un site fantoma care disparea dupa ce victima cadea in plasa si trimitea banii.
In acest caz, website-urile sunt ceva mai sumar desenate. Prezentarile sunt facute in termeni generali si pe nici unul dintre ele nu apar nume sau fotografii de persoane. Contrar obiceiurilor corporatiste, website-urile nu spun nimic despre oamenii care conduc afacerea financiara, nu scot in fata nici un manager al carui CV sa convinga partenerii de afaceri ori clientii, nu prezinta echipa care lucreaza in "grupul financiar cu reputatie internationala" ori "global finance leader-ul" finantator.
Daca sapati mai adanc, descoperiti ca domeniile – aparent fara probleme – sunt gazduite si administrate de firme cu identitate inaccesibila, aflate la adrese dubioase, de regula casute postale, din zone precum insulele Cayman ori alte insulite din Carraibe. Daca va uitati la data rezervarii, observati ca domeniiile nu sunt mai vechi de cateva luni, poate cel mult un an desi firma asa-zis finantatoare se declara, de exemplu, "lider in piata internationala a bondurilor".
Adresele fizice indicate pe site sunt in cladiri de birouri reale dar atunci cand intrebi administratorii afli ca nu poti da de urma cuiva de la firma respectiva ori pur si simplu firma nu are sediul acolo. Totul se desfasoara doar pe email sau la telefon. Doar ca la numerele de telefon ale "grupului, lider global" fie nu raspunde nimeni, fie intra doar un ton de fax fie, daca escrocheria este mai rafinata, discuti cu o voce care mai mult ca sigur vine de pe vreo cartela preplatita.
