Si la dans se poate rade

"Ce fuse asa de comic?", zice amicul cu care ma intalnesc la zece seara in fata Teatrului National. "Am fost la un spectacol", zic eu. "O comedie misto?", intreaba el. "Nu, la un spectacol de dans", zic. "Adica cum, la dans se poate rade?", intreaba amicul nedumerit.

Vazusem, la vreo doi ani de la premiera, piesa de licenta a Madalinei Dan, "Dedublarea". Specta­­colul, preluat de Centrul Natio­nal al Dansului Bucuresti (CNDB), pune in discutie tocmai coregrafia si meto­de­le ei. "Mi-am permis sa abordez anumite problema­tici tabu ale dansului contemporan cu detasare si ironie, am incercat sa vorbesc despre acestea in interiorul discursului coregrafic, pla­sandu-ma lucid in mijlocul citatului, al cliseelor si conventiilor, tran­sformand contra­­exe­m­plul in material de lucru si sursa de inspiratie", sustine coregrafa in prezentarea spectacolului.

In "Dedublarea" patru animalute tin fiecare cate o lectie de dans. Fiecare parodiaza un discurs, o metoda pedagogica. Ariciul, corbul, lupul si oaia vorbesc (prin cuvinte si gesturi) despre miscare, despre tinuta performerului, despre spa­tiu, despre concept, despre reguli etc. Scoase din context, fraze, indicatii, teorii, care intr-o sala de studiu ar fi foarte normale, devin comice. Madalina Dan evidentiaza schemele in care, potrivit unora, ar trebui sa se incadreze arta dansului. Iar in exercitiul sau ironic asupra regulilor, artista ajun­ge sa se foloseasca in discursul coregrafic tocmai de acestea.

"Dedublarea" poate fi un spectacol de incercat pentru cei care n-au fost niciodata la un spectacol de dans contemporan, dar si pentru cei care spun dupa reprezentatie "n-am inteles nimic". E o piesa simpla si clara si pentru cei fara pregatire in domeniu si poate fi ceva mai mult pentru "specia­listi". Ar fi de recomandat si acelora pentru care ideea de dans se rezuma la "niste oameni miscandu-se in ritmul unei muzici". Pentru aceia care, la finalul reprezentatiei, sunt convinsi ca "asta n-a fost dans". Am auzit de nu stiu cate ori aceasta remarca la finalul vreunui spectacol de la CNDB. Si poate nu ar strica sa amintesc ca dansul contemporan poate capata varii forme. Ca uneori spectacolele pot fi mai apropiate de artele vizuale sau, mai exact, de ceea ce se cheama "performance art" decat de balet sau teatru, desi la prima vedere acestea sunt primele conexiuni pe care le-ar face oricine. Un spectacol poate fi realizat si cu un interpret care nu se misca deloc sau care mai mult vorbeste decat "danseaza". Poate fi cu muzica sau fara, cu un concept mai mult sau mai putin complicat, cu decor sau fara.

Este ceea ce face si Madalina Dan in cea de-a doua sa piesa, "Iluzionistele", care nu este lipsita nici ea de momente comice. Aici insa, spectacolul merge spre o alta zona. E vorba de zona copilariei, a basmelor cu zane si vrajitoare. Viata de la castel e cam plictisitoare asa ca fetele imparatului s-au apucat de magie. Sau: femeia intre obligatii casnice si visul dupa Fat-Frumos. Sau: monotonia cotidianului. Astea ar fi doar trei facile posibile interpretari ale spectacolului "Iluzionistele" de la Centrul National al Dansu­lui. Altele puteti sa le descoperiti si singuri.

Viata de personaj
Coregrafa se joaca in "Iluzionistele" nu numai cu mecanismele povestii si povestirii, dar si cu ajtorul cuvintelor, cu senzatiile. O parte a acestui spectacol se desfasoara pe intuneric, de exemplu. Si atunci, sunetele (nu muzica, doar niste sunete banale in alte circumstante, cum ar fi ale unui obiect asezat pe podea sau un om care paseste) devin personajele principale ale "povestii". Si daca nu ajungeti la spectacol va recomand sa cititi macar povestea care prezinta piesa: "Noi locuim departe de aceste locuri cochete, intr-un castel, la intretaierea drumului de vest cu cel de sud-est, acolo sus, mai in stanga pe harta, pe Taramul de Nord cu accente citadine, acolo unde stelele cazatoare se numara cu aplomb si maniere alese. Avem un program foarte exact pe care il respectam ca pe ochii din cap: tricotam, lesinam/tricotam, lesinam/tricotam, lesinam/ tricotam, lesinam… Periodic, frunzarim neglijent brosurici pline cu litere lipsa, ne facem manichiura cu iod, dam de mancare la plozi, ne rotim in directia acelor de ceasornic, ne uitam cuviincioase la televizor… totul pentru igiena mentala…". Continuarea o gasiti pe site-ul Centrului National al Dansului: www.cndb.ro.

Gimnastica si voci
Intr-o zona parodica se incadreaza si "We went with this bodies as far as we could" al lui Paul Dunca. Pornind de la niste studii care sustin ca sportivele au performante mai bune dupa nastere, Dunca realizeaza o piesa amuzanta despre ce e dincolo de aparente in lumea sportului. Perso­najele sunt trei gimnaste retrase din activitate, care acum si-au facut trupa rock. Cele trei gimnaste isi povestesc marile reusite ale carierei si marile accidente: medalii, dopaj, corpuri distruse, iubiri sacrificate, zambete, miscari elegante, dezamagiri, mandria de a nu a mai avea toate partile corpului intacte. Doua dintre gimnaste sunt interpretate de barbati: coregraful Paul Dunca si artistul vizual Stefan Cosma. Cealalta gimnasta este actrita Madalina Ghitescu.

Deloc comica, prezentata de obicei in aceeasi seara cu "We went with these bodies…", piesa "Lulu’s Room" abordeaza o cu totul alta zona. Interpreta si coregrafa, Mihaela Dancs, propune "o lucrare de grup a persoanelor care o locuiesc". Nu, nu este vorba de schizofrenie, ci de un discurs despre, sau mai degraba al acelui flux continuu de ganduri prezent in mintea umana. Mihaela Dancs deconstruieste acest flux si realizeaza un extraordinar moment in care frazele isi pierd total sensul.

Dedublarea
60min.
Un spectacol de Madalina Dan.
Cu: Paul Dunca, Florin Flueras, Carmen Cotofana, Madalina Dan.
Muzica: Giacomo Puccini.

Iluzionistele
60 min.
Un spectacol de Madalina Dan.
Cu: Maria Baroncea, Carmen Cotofana, Mihaela Dancs, Madalina Dan.
Light design: Catalin Nicolescu.

We went with these bodies as far as we could
50 min.
Dupa o idee de Paul Dunca.
De/cu: Stefan Cosma, Paul Dunca, Madalina Ghitescu.

Lulu’s Room
30 min.
De/cu: Mihaela Dancs.
Spectacolele jucate la Centrul National al Dansului, etajele 3 si 4 in cadrul Teatrului National "I L Caragiale" (Bd. Nicolae Balcescu, nr. 2, tel. 021.318.86.767). Pret bilet: 10 -15 lei.