Livia Dila: „Am redescoperit frumusetea paginilor unui ziar sau uratenia lor, tinandu-le in mana”

Viata intr-un departament de stiri presupune informare, competitivitate, stres, dar Livia Dila nu se plange. Se considera norocoasa, isi iubeste meseria si isi doreste ca toata experienta ei in televiziune s-o daruiasca ulterior fiicei sale.

Carte de vizita

Nume: Livia Dila
Studii: Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti, sectia romana-franceza; Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, SNSPA, studii post-universitare.
Activitate: reporter si prezentator Prima TV (1999-2000), redactor-prezentator Europa FM (2000), redactor-prezentator la Departamentul de Stiri  B1 (2001), co-prezentator al emisiunii informative "6! Vine presa" (din 2005 pana in pre­zent); membra a Asociatiei Jurnalistilor de limba franceza, care face parte din Uniunea Internationala a Jurnalistilor de limba franceza.
Functie: prezentator TV

Din 2005, la B1, Livia Dila modereaza emisiunea "6! Vine presa", alaturi de Mbela Nzuzi. Este o emisiune de stiri, de doua ore, in care cele doua moderatoare, alaturi de invitatii lor, comenteaza cele mai fierbinti subiecte ale zilei. In interviul de mai jos, Livia Dila ne vorbeste despre meseria ei, viitorul presei, partea frumoasa a Bucurestiului si serile petrecute alaturi de fetita ei, Maria-Sophia.

Emisiunea "6! Vine presa" isi propune, printre altele, sa ne ajute sa intelegem mai bine ceea ce se intampla in prezent. Are televi­ziunea puterea de a solutiona vreuna dintre problemele cu care ne confruntam?

Livia Dila: E nevoie de timp, iar uneori nu ne dam seama ca ne schimbam cu fiecare clipa care trece. Cu cat suntem mai informati, cu atat stim sa cerem mai mult si sa nu ne lasam manipulati. Nu m-am gandit prea mult daca am schimbat ceva cu emisiunea, nu vanam trofee, oricum am fost vehementi cand a fost vorba de fraude, de invarteli politice, de taxa aberanta de poluare, de chiriile parlamentarilor care aveau case in Bucuresti etc. Cred ca ar sti mai bine cei care ne urmaresc, pentru ca noi nu ne oprim, fiecare zi are provocarile ei, evenimentele vin in avalansa, nici nu ai timp sa respiri.

Pentru multi telespectatori, prezentatorii de stiri sunt simpli "cititori de pe prompter". Chiar asa stau lucrurile?

LD: Nici vorba, dar e adevarat ca foarte multi oameni ma intreaba de ce ma duc la serviciu cu patru-cinci ore inainte de emisie. Dupa ce le spun ca ma si pregatesc pentru emisiune, si inca destul de serios, dau din cap, asa, "Pai, ai dreptate, nu ne-am gandit…".
La "6! Vine presa" nu avem prompter, dar va rog sa va imaginati ce ar insemna CNN fara prompter: jurnalisti care ar trebui sa invete stiri pe de rost, sa le spuna printre "a… aaa… uf… a…". Acest obiect este indispensabil pentru un jurnal de stiri, asa se face profesionist. Diferenta este ca aceste stiri sunt prezentate de jurnalisti, nu de recitatori. Trebuie, macar, citite ziarele din fiecare zi. Pe urma, trebuie sa existe discutia cu colegii din redactie care sunt specia­lizati pe anumite domenii si o preocupare continua pentru ce se intampla si de ce se intampla.

La scurt timp dupa naste­rea fetitei, ati revenit in departamentul de stiri. De ce ati ales sa va intoarceti la un program infernal de munca?

LD: Poate e infernal, dar unii sunt norocosi si le place meseria lor. Ma gandesc ca toata experienta mea i-o pot darui Mariei-Sophia, voi putea sa-i explic lucruri din multe domenii, pentru ca asa sunt ziaristii: curiosi, iar unde nu stiu, intreaba…

Cum vede un moderator evolutia presei in Romania, in ultimii 10 ani?

LD: E o oglinda a societatii, cu bune si cu rele.

Multi moderatori tv afirma ca toate cotidianele sunt aservite anumitor interese politice. Credeti ca au dreptate?

LD: Un cititor "profesionist" de presa nu se lasa asa de usor pacalit. E adevarat, e bine sa poti citi mai multe ziare, astfel poti vedea unghiurile de abordare. Nu trece mult si te prinzi! Simpatii exista peste tot, ar fi bine ca acestea sa fie transparente, ma refer la editoriale, opinii, pentru ca relatarea unei stiri ar trebui sa fie aceeasi.
Daca o persoana iti explica orientarea sa si argumentele sale, daca esti de acord,
subscrii, daca nu, nu. Nu trebuie sa fie, in nici un caz, manipulare.

Credeti ca internetul ucide presa scrisa?

LD: E mai comod sa citesti pe internet, dar mi s-a intamplat sa redescopar frumusetea paginilor unui ziar sau uratenia lor, tinandu-le in mana. Asta nu prea se vede pe Internet. Nu stiu ce sa spun, asa se zice si despre televiziune, vom trai si ne vom adapta.

Care sunt subiectele arzatoare prezente pe care autoritatile le trateaza cu superficialitate?

LD: Domeniile care ne-ar face sa traim in normalitate: invatamant, cultura, sanatate, justitie, divertisment de calitate, nevoile oamenilor. Nu pot sa reprosez asta presei scrise, ziaristii fac eforturi mari si repetate. Cu televi­ziunea e altceva, ar trebui mai multa implicare, cel putin la televiziunea nationala, pentru ca posturilor particulare nu le putem cere acelasi lucru.

Televiziunea poate schim­ba modul in care gandim?

LD: Cred ca da, depinde daca in bine sau in rau… Prin toate dezbaterile pe care le facem, aducand mai multe puncte de vedere, mai multe feluri de a gandi, speram ca aducem o contributie la evoluarea mentalitatii si viitorului nostru ca natiune. Dar, de multe ori, si telespectatorii sunt extraordinari, ne orienteaza prin email-urile trimise. Ne mai si critica, ne fac sa intelegem re­a­litatile din diverse domenii, ne cer sa ne redobandim normalitatea si decenta.

V-ati nascut in Craiova, in prezent locuiti in Bucuresti. Cum vi se pare orasul?

LD: Am trait pana la 18 ani in Tulcea. Mie imi place mult Bucurestiul, dar zonele centrale, care au legatura cu capitalele europene, cu cladiri vechi si aer citadin, parcurile, bisericile vechi, cladirile-monument. Ma bucura refa­cerea Bucurestiului Vechi, acolo se cladeste o atmosfera efervescenta, cosmopolita, care exista in orice oras ce se respecta. Nu-mi plac multe dintre cartierele Bucurestiului. N-as trai in Drumul Taberei, spre exemplu, din cauza traficului. Imi plac zonele mai aerisite, cu blocuri mai degraba de 4 etaje… Am stat in mai multe zone, inclusiv Berceni, unde nu m-am simtit rau. Depinde de gust: nu toata lumea se acomodeaza in Bucuresti.

Considerati ca Bucurestiul poate fi o destinatie turistica pentru europeni?

LD: Bucurestiul are sarmul sau incontes­tabil, iar pentru occidentali, amestecul de Orient si de lume occidentala este foar­te interesant, plin de viata. Desi noi ne do­rim sa devenim ca ei, turistii straini spun ca trebuie sa ne pastram aceasta identita­te. Multi straini care au ramas in Bucu­resti si traiesc aici sunt amuzati de a­pu­ca­turile noastre, dar se cam molipsesc si ei.

Dupa incheierea emisiunii, va mai ramane timp liber? Cum il petreceti?

LD: Ajung acasa la ora 20. Cel mai placut moment este cam la ora 21.30 cand o adorm pe fetita mea, o tin in brate, ne ju­cam, ii cant, numaram degetelele, o alint, ne mangaiem… Are aproape 2 ani si vorbeste foarte putin, dar este foarte expresiva si voluntara. Ultima data, ne uitam intr-un album cu o familie de ursuleti care sarbatorea ceva. I-am cantat si eu "La multi ani!". Asta a distrat-o teribil, chiar nu-mi dau seama daca ii aducea aminte de ceva, de ce se amuza asa de tare… si am verificat, rade de fiecare data cand ii cant "La multi ani!".

Care sunt parcurile pe care le vizitati cel mai des?

LD: Mergem in Herastrau sau parcul Bazilescu, pentru ca este aproape. Dar stam mult in cartierul nostru, in curte, avem trei copaci, trandafiri, o tufa de levan­tica, o magnolie, 12 braduti, aer curat, doua pisici, plus alte cinci ale cartierului… Sunt multi copii, de toate varstele, avem casute si tobogane, nisip, leagane…