Acest text ar fi putut fi foarte bine un pamflet. Fiica presedintelui ne-a oferit in timp o cantitate considerabila de ineptii de un comic irezistibil, care ne-ar fi indreptatit "sa luam atitudine" impotriva acestei anomalii politice care este Elena Basescu. Fenomenul este insa unul grav si merita o analiza serioasa. Ca toate institutiile Uniunii Europene, si Parlamentul European este o constructie birocratica, lipsita de orice urma de stralucire. Cea mai mare parte a activitatii se desfasoara la Bruxelles, in comisii si comitete care discuta la nesfarsit probleme obscure, cum ar fi cotele de pescuit sau de-acum celebra "curbura a castravetilor". Este o munca monotona si searbada, desfasurata intr-un oras cenusiu si anost. Nimeni nu merge la Bruxelles sa isi implineasca destinul politic, ci sa faca o munca frustranta, care ofera satisfactii minime. Bruxelles-ul institutiilor europene este un univers kafkian, in care rutina birocratica este regula, iar evenimentul spectaculos este exceptia.
Partidele serioase de mainstream isi aleg, asadar, candidatii la europarlamentare in functie de capacitatile lor politice si intelectuale de a face fata acestui tip de munca birocratica. In principiu, este de dorit ca parlamentarii europeni sa aiba cel putin o anumita competenta politica sau "tehnica". Or, domnisoara Basescu nu are absolut nici un fel de competenta pentru a functiona ca europarlamentar si mai ales ca europarlamentar al grupului PDL in cadrul Partidului Popular European.
Se poate admite ca pentru a fi un om politic nu e nevoie sa ai vreo competenta anume, sa stii sa faci ceva bine. Poti fi un om politic stralucit daca esti inzestrat cu suficienta pasiune politica, daca arzi pentru principii si idei pe care esti convins ca ai chemarea sa le aperi si sa le promovezi cu orice pret. Domnisoara Basescu nu pare consumata de vreun ideal politic inalt, de vreun sentiment al nedreptatii ce trebuie indreptata. Cat despre pasiunea pentru idei, mai bine ne oprim aici.
Candidatura la alegerile europene a acestei domnisoare care nu stie sa faca nimic si nu crede in nimic nu este, asadar, decat un capriciu. Cu atat mai grav pare in acest caz gestul PDL de a-si sacrifica voturile pentru a-i satisface capriciul unei tinere care se intampla sa fie fiica presedintelui. In primul rand, pentru ca este un exercitiu superb in inutilitate. Domnisoara Basescu nu va invata nimic la Bruxelles, unde se va bucura, in cel mai bun caz, de politetea stanjenita a colegilor populari si, in cel mai rau caz, de glume mai mult sau mai putin groase spuse pe la colturi. Iar la sfarsitul mandatului (daca va rezista un mandat), cariera sa politica se va incheia. Definitiv.
In al doilea rand, sacrificarea de catre PDL a zece voturi pe sectie pentru EBA este un gest de aroganta, care dovedeste dispret fata de propriii alegatori. Alegatorul PDL ar trebui sa se simta tradat ca votul sau a fost tranzactionat fara rusine la varful partidului, unde suporterii nu par sa fie considerati oameni vii, cu sperante si aspiratii, ci simple numere intersanjabile intre partid si EBA.
In al treilea rand, episodul Elena Basescu pune in evidenta modul odios in care functioneaza partidele politice. Nu incetez sa citez o vorba a lui Alexandru Paleologu, care constata prin anii ’90 ca singura diferenta fata de perioada comunista este ca inainte aveam un singur PCR, iar acum avem mai multe. Ierarhiei rigide si servitutii fata de liderul suprem i se adauga acum, iata, si dimensiunea mafiota a clanului, a "famigliei".
In al patrulea rand, propulsarea artificiala a Elenei Basescu in Parlamentul European submineaza baza electorala "naturala" a PDL: tinerii activi in zona privata din mediul urban. Este vorba de oameni independenti, onesti, intreprinzatori si pentru care fenomene gen Dorobanti, simbolizate de Elena Basescu, sunt o ofensa adusa bunului-simt si bunului-gust. Este de neimaginat cum un partid care se doreste reprezentant al valorilor de dreapta poate s-o prefere pe Elena Basescu Alinei Mungiu Pippidi! In sfarsit, alegerea Elenei Basescu in PE este o lovitura la adresa credibilitatii lui Traian Basescu. Presedintele s-a asezat in permanenta in opozitie cu clasa politica, pe care a criticat-o si careia i-a cerut innoirea. Nu poti pleda pentru improspatarea clasei politice si in acelasi timp sa tolerezi un asemenea nepotism revoltator si obedienta totala si unsuroasa a partidului. Este mai mult decat o imensa frauda morala, este o eroare.
