Postul creștin nu înseamnă doar abținerea de la mâncare, cum cred mulți dintre credincioși. Dimpotrivă, postul alimentar nu este decât prima treaptă dintr-un șir mai lung de înfrânări la care trebuie să se supună un bun creștin. „Postul este lupta noastră cu noi înșine, cu căderile noastre, cu instinctele noastre, cu decadența care ne trage spre căderea în păcat.
Postul este calea prin care redobândim echilibrul sufletesc, recunoaștem păcatul din noi și încercăm să îl eliminăm, să îl lepădăm. Postul este o cale a îndreptării. În termeni moderni, postul este o formă de „coaching”. Coaching-ul este o activitate în care cineva are un fel de consilier sufletesc, consilier de dezvoltare personală, care îl îndrumă pe drumul vieții. Este doar adus în vremurile noastre un concept mai vechi între credincios și duhovnicul său”, spune Eugen Tănăsescu, preot, jurnalist și blogger.
În opinia sa, coachingul a căpătat niște valențe care nu prea mai au legătură cu creștinismul, în sensul în care, dacă în creștinism avem toți un drum de urmat și o țintă la care trebuie să ajungem, Cristos, în coaching fiecare își atinge ținta lui.
„E cumva o întoarcere a omului nu către Dumnezeu, ci către poftele lui, către țintele lui chiar egolatre, uneori. Aici, căile noastre se despart, deși, la prima vedere, instrumentul este același: omul lucrează cu el însuși”, mai spune el.
Cele 30 de trepte ale Sfântului Ioan Scărarul
Postul creștin ține de îndreptarea omului, de ridicarea lui din decăderea morală și ducerea lui într-o zonă de echilibru sufletesc. Acest lucru începe cu alimentația, e prima treaptă dintr-o scară care urcă.
„Noi chiar avem în acest post o duminică închinată Sfântului Ioan Scărarul, care are o carte foarte interesantă, scrisă în anii 600-700, pe care eu aș numi-o manualul psihologului de astăzi. Este, dacă vreți, sursa de referință a psihologiei de azi.
În ea, el prezintă în 30 de trepte cum se poate elibera omul de toate aceste rele: de minciună, de bârfă, de lăcomie, de zavistie, de desfrâu, de toate lucrurile pe care noi le numim păcate. El vede 30 de trepte. Prima este, desigur, cea alimentară. Ne oprim de bunăvoie de la un anume tip de alimentație pentru a învăța să ne oprim de la pofte și plăceri. Dacă nu ajungem aici, degeaba postim, pentru că, din nefericire, există și alimente de post care ne fac rău. Sunt o grămadă de comercianți care fabrică, exploatând această nișă a creștinului care postește, o grămadă de alimente care sunt mai mult toxice, adică alimente de post cu aditivi alimentari, cu coloranți, cu tot felul de substanțe chimice. Nu toată mâncarea de post te și duce la post.
Asta nu înseamnă că trebuie să mâncăm de dulce. Dimpotrivă, continuăm exercițiul înfrânării, plecăm de la înfrânarea alimentară și trebuie să ajungem la înfrânarea sufletească, la a învăța să nu te răzbuni pe fratele tău, la a învăța să ierți, la a te abține de la mânie și de la toate celelalte păcate zis capitale: lăcomie, desfrâu, iubirea de bani, iubirea de plăceri. Postul este un exercițiu foarte complicat, o scară, dar în capul căreia te așteaptă Dumnezeu. Dacă ajungi acolo, Dumnezeu te îmbrățișează și îți spune: „Iată, astăzi vei fi cu mine în Rai”, a mai spus Eugen Tănăsescu.
Abținerea de la like-uri și share-uri
Pentru că postul înseamnă lupta cu instinctul, un bun creștin va posti și de la lucrurile precum țigări, instincte sexuale, smartphone și Facebook. „Există și post informațional: telefonul este bun când este folosit pentru necesitate, pentru comunicare. „Dacă eu stau însă pe telefon, pierd timpul sau caut niște informații care mă viciază sufletește. Un creștin se va abține în post de la folosirea rea a unui dispozitiv electronic. Să nu ne uităm pe internet la ce ne face rău. Din păcate, avem tendința de a căuta mai repede pe internet ce ne place, dar ne face rău. Facebook-ul, care hrănește foarte mult narcisismul, este un exemplu. Un post de Facebook în sensul acesta, de la iubirea de sine, de la a face selfie non-stop
și de la a te pune pe net, este un lucru care trebuie să îți curețe sufletul”, subliniază Eugen Tănăsescu.
Creștinul adevărat va posti și de la bani. Ne referim la bani nu ca unealtă, ci ca obiect de idolatrie.
Sfântul evanghelist Ioan spunea: „Pofta trupului, trufia vieții și pofta ochilor îl pierd pe om”. Atenție la iubirea de bani, este începutul a toată răutatea. Iubirea de bani, nu necesitatea. Banii sunt doar un mijloc de schimb, dar când ajungi să îi iubești, să îi transformi în divinitate, e o problemă”, a conchis preotul Tănăsescu.
