» Ascultarea convorbirilor private a fost si a ramas unul dintre subiectele cele mai controversate si mai misterioase ale Romaniei. El tine nu doar de trecut, ci si de prezent. Toate marile anchete de coruptie din ultima vreme s-au bazat pe informatiile obtinute prin interceptarea unor conversatii. Din acest motiv, exista aproape o obsesie printre oamenii importanti din tara noastra ca sunt ascultati in permanenta, chiar si in cele mai intime momente. Proportiile pe care le-a luat aceasta frica se datoreaza si faptului ca nici pana astazi nu am aflat cat de mult a reusit in trecut Securitatea sa ne intre in case. Cati oameni erau ascultati? Mii, zeci de mii, sute de mii, milioane? si cum ne ascultau? Puteau sa ne intercepteze permanent? Ce s-a intamplat dupa 1990 cu dispozitivele de ascultare? Se mai gasesc ele si astazi in unele locuinte?
» "Romania libera" a incercat sa raspunda la aceste intrebari. Am stat de vorba cu mai multi ofiteri din fosta Securitate, care au dezvaluit cat era de complexa si cat de multe persoane erau implicate in aceasta activitate. Din interviurile luate acestor specialisti – si care vor fi publicate in mai multe numere – reiese ca in multe locuinte mai exista inca aparatura de ascultare montata inainte de 1989 si care a continuat sa functioneze si dupa Revolutie, pana la "epuizarea tehnica si biologica".
"Romania libera" incepe publicarea unui serial despre modalitatile prin care ofiterii de la Departamentul Securitatii Statului patrundeau in casele oamenilor si instalau tehnica pentru a monitoriza inclusiv ce se vorbea in timpul somnului, dupa cum ne-a precizat unul dintre ofiterii care au acceptat sa se "confeseze" cititorilor nostri. Unii ne-au permis sa le folosim numele real si chiar sa le publicam fotografii, altii – printre care si ofiteri acoperiti – au preferat anonimatul. Marian R., Dumitru Prichici, I.A., Constantin Bucur, V.P., G.A., Alexandru Pantea sunt cativa dintre ofiterii de Securitate care au acceptat "dialogul" cu cititorii "Romaniei libere".
Ofiterul de Securitate = "activist PCR cu sarcini speciale"
Maiorul Marian R. este primul care a spart tacerea. El spune ca toti ofiterii de Securitate erau implicit si "activisti PCR cu sarcini speciale". In traducere libera, "sarcinile speciale" aveau o plaja mare de actiune: de la identificarea dusmanilor PCR pana la anihilarea acestora, cu toata "recuzita" de rigoare. Ordinul de linie era: "Cunoasterea, prevenirea, neutralizarea si lichidarea oricaror fapte de natura sa aduca atingere securitatii statului". Prioritara era "protejarea prin orice mijloace a comandantului suprem Nicolae Ceausescu si a familiei acestuia".
Marian a trecut prin toate etapele muncii de ofiter de Securitate. A inceput munca in 1981 cu "raspunderea sectorului de Justitie si Administratie de stat la nivelul Securitatii Municipiului Bucuresti", unde a activat o perioada scurta. Adica, ii supraveghea informativ pe judecatori, procurori, avocati, juristi, notari, dar si intregul personal din consiliile populare. Dupa "Justitie", Marian R. a fost insarcinat sa raspunda de Centrala de Prelucrare a Lemnului si unitatile subordonate acesteia pana in 1986, cand a fost promovat in USLA, unde a activat pana in decembrie 1989, avand in supraveghere Aviatia Civila.
"Fara aprobarea PCR nu se facea nimic"
» Rep.: Cum ajungea o persoana sa fie considerata un pericol pentru sistem si din ce motive se declansau filajul, interceptarile telefonice si ale corespondentei?
Marian: Urmarirea informativa se declansa in baza informatiilor complexe obtinute despre acea persoana. Eu, in ultima perioada, am fost ofiter specialist USLA la Departamentul Aviatie Civila, adica ofiter de contrainformatii. In cadrul USLA obtineam informatii din mai multe directii deoarece USLA, fiind unitate speciala a Securitatii, avea absolut toate directiile – de la culegerea de informatii pana la contraspionaj si contrainformatiile militare. Cu alte cuvinte, ofiterul USLA era specializat in toate domeniile muncii de informatii. Prioritatea mea era protectia informativa si contrainformativa a obiectivelor economice aflate in raspunderea mea. Aveam obiective atat in tara, cat si in strainatate, pentru ca ne ocupam si de protejarea contractelor externe in derulare. O persoana ajungea sa faca obiectul unui dosar de urmarire informativa in functie de informatiile pe care le primeam de la reteaua informativa.
» Rep.: Acea persoana era turnata de informatorii dvs., adica de colegi?
Marian: Da, dar nu de o singura sursa, ci de mai multe, iar informatiile erau convergente. Apoi, nu puteai asa, direct, sa-i bagi omului tehnica in casa. Faceai un plan care era aprobat de superiorul tau si apoi de secretarul politic responsabil, secretar al PCR. Fara aprobarea PCR nu se facea nimic.
» Rep.: Cum obtineati informatiile primare?
Marian: Informatiile primare le obtineam prin reteaua informativa alcatuita din colaboratori, informatori, surse autorizate, agenti infiltrati, persoane de incredere, gazde – case conspirative, casute postale (oameni care primeau mesaje scrise pentru ofiterul de Securitate), semafoare (persoane care inlesneau accesul ofiterului in diverse imobile, birouri etc.), gulgute otravite (cei care lansau minciuni pentru compromiterea unor persoane) si altele. Dupa ce obtineai informatii despre o persoana sau un grup ostil, in cel mult 30 de zile trebuia sa te hotarasti: fie deschideai dosar de urmarire informativa, fie repartizai informatia organului competent, in functie de continutul informatiei.
"La reprezentantele TAROM, toti erau fie ofiteri acoperiti, fie surse ale Securitatii"
» Rep.: Unde ajungeau informatiile despre cei care criticau regimul comunist si pe Ceausescu?
Marian: Trimiteam informatiile la Directia I a Securitatii Statului, organul competent, numai ca in Aviatie, unde lucram eu, nu prea existau persoane care sa critice regimul pentru ca toti stiau ca sunt inregistrati si aveau interesul sa mearga in strainatate, deci nu criticau PCR. Nici macar bancuri cu Ceausescu nu spuneau pentru a nu pierde vizele de plecare in exterior.
Aveam tehnica fixa, adica microfoane in birouri, pe holuri, in saloanele de protocol, peste tot in sediile Aviatiei si nu numai. Cum v-am spus, prioritatea mea era protectia informativa si contrainformativa a obiectivelor economice aflate in raspunderea mea, respectiv Departamentul Aviatiei Civile, inclusiv reprezentantele TAROM din strainatate, unde toti erau fie ofiteri acoperiti, fie atat surse ale noastre, cat si surse ale altor structuri ale Securitatii Statului. Spionajul economic, terorismul erau tot la mine, la USLA.
» Rep.: Cei care aveau rude in strainatate erau tot in supravegherea dvs.?
Marian: Obligatoriu. Verificam natura legaturii cu strainatatea pentru a stabili daca aceasta nu era un canal de transmitere de informatii.
» Rep.: Dupa ce hotarati ca o persoana trebuie urmarita, ce faceati?
Marian: Deschideam dosarul de urmarire informativa pe baza de plan aprobat de sefi si de PCR. In plan existau toate detaliile: de la exploatarea surselor pana la folosirea tehnicii de interceptare-ascultare, filaj.
» Rep.: Asta insemna ca plantati tehnica de interceptare nu numai in birouri, ci si in casele oamenilor?!
Marian: Da, asta era tehnica fixa montata peste tot in sediile Aviatiei, dar mai ales in salile de protocol, in birourile directorilor, inclusiv ale secretarilor de stat, dar si in casele multora dintre ei.
» Rep: Unde le montati? In scrumiere, farfurii?
Marian: Microfoanele se montau peste tot, dar noi le foloseam pe cele mai eficiente, pe care le instalam in perete, cu sursa de energie de la reteaua electrica, ce functionau nonstop, fara sincope. Cele din scrumiere, farfurii, cesti aveau viata scurta pentru ca functionau pe baza de baterii si te trezeai ca pierzi ce era mai important. Exploatam si tehnica mobila, si tehnica de intimidare.
"Crucea" Securitatii pentru montarea microfoanelor
» Rep: Cum intrati in casele oamenilor?
Marian: Pe baza de plan aprobat de conducerea superioara. Erau angrenate mai multe unitati care colaborau: unii pentru indepartarea persoanelor, altii pentru paza, altii pentru montarea tehnicii, altii pentru rearanjarea apartamentului, refacerea peretilor. Aveam inclusiv pictori specialisti in redarea patinei vechi a peretilor. Spre exemplu, trebuia sa montez tehnica la Popescu din apartamentul 44.
Ca sa pot monta tehnica in perete, trebuia sa fac "crucea", adica trebuia sa-i scot din apartament nu numai pe membrii familiei Popescu, ci si pe vecinii din apartamentul de la etajul de deasupra, pe cei de dedesubt, pe cei din stanga si pe cei din dreapta, pentru ca acestia sa nu observe patrunderea, sa nu auda zgomotele bormasinii cu care gauream peretii. Se asigurau informativ toate persoanele care puteau deranja actiunea noastra secreta.
» Rep.: Sub ce pretexte ii scoteati din case?
Marian: Asigurarea informativa insemna ca stiam absolut totul despre vecini. Daca unii aveau copii de scoala, ii trimi-team la sedinta cu parintii; pe pensionari ii trimiteam la medicul lor preferat la care ei nu reuseau sa intre, pe altii ii chema sectoristul la circa de militie, sau la pasapoarte, sau la primarie, sau la partid. Existau foarte multe pretexte de a-i scoate din case, in functie de biografiile vecinilor, de nevoile si problemele lor.
» Rep.: Asta insemna ca medicul, profesorul, functionarii respectivi erau colaboratorii dvs.
Marian: Exact. Spre exemplu, am avut odata o situatie in care o familie tot incerca sa intre la consultatie la un medic renumit si nu reusea. stiai ca vecinul respectiv suferea de o anumita boala, ii aranjai o consultatie de specialitate la o somitate. Am aranjat cu medicul respectiv sa-i cheme la consultatie in ziua de…, la ora de… si sa-i retina acolo trei-patru ore. La fel si cu profesorii. Pe altii ii chema cadristul de la serviciu. Aveam un arsenal intreg de a-i scoate din case pentru a monta tehnica.
Prinderea pisicii – sarcina de serviciu
» Rep.: Defectiuni ati avut?
Marian: Imi aduc aminte de cateva. Odata am intrat intr-un apartament la o familie care avea o pisica. Felina a zbughit-o afara. Sa-i fi vazut dvs. pe doi-trei ofiteri colonei de Securitate alergand dupa potaie.
» Rep.: Ce-ati facut, ati abandonat pisica?
Marian: Nu, am prins-o, era sarcina de serviciu. Aveam ofiteri si la intrarea in bloc, si la parter, aveam si statia prin care comunicam intre noi, asa ca am prins pisica, am montat si tehnica si nu s-a observat patrunderea noastra. Alta data reteaua informativa n-a lucrat prea bine si, cand am patruns intr-un apartament, un caine-lup ne-a atacat pur si simplu si latra de a alertat tot blocul. Nu fusesem informat de existenta lui. Am fugit simuland o spargere a locuintei. Am revenit cu drogul pentru caine si am reusit montarea tehnicii. Am mai avut odata o situatie cand ofiterii de la filaj ne-au dat unda verde pentru patrunderea in locuinta, iar cand am patruns, in casa era un membru al familiei.
I-am aruncat o patura in cap si am simulat o spargere a locuintei. Sau alta data am gasit o ruda. Sau s-a intamplat ca persoana vizata a venit mai repede acasa si atunci am folosit si violenta pentru a simula o spargere a locuintei, ravasind si casa. Astea faceau parte din legendele noastre speciale de retragere prin tehnici de dezinformare. Evident ca militia nu-i descoperea pe faptasi sau uneori unii recidivisti, contra recompensa, luau asupra lor fapta.
» Rep.: Cum faceati rost de chei potrivite?
Marian: Era cel mai usor lucru. Faceam mulaje dupa cheile sustrase de obicei de la locul de munca al celor urmariti informativ.
» Rep.: Cum interceptati telefoanele?
Marian: Tot cu tehnica montata in perete, de obicei. Erau microfoane care se autodistrugeau dupa un anumit timp. Era metoda cea mai sigura si mai greu de depistat. Trebuie sa stiti ca, in conductele telefonice, langa firul de telefonie mai exista un fir montat special pentru noi, de care ne agatam tehnica. Pe deasupra, ii aveam in colaborare si pe operatorii de la centralele telefonice.
Reteta sigura a santajului: convorbirile intime si filmele porno
» Rep.: Si pentru fiecare post telefonic aveati o persoana care asculta convorbirile?
Marian: Da, se inregistra tot, se reda si in scris, inclusiv convorbirile intime. Se pastrau de obicei doar chestiunile care ne interesau, precum si cele pe care le puteam folosi pentru santaj sau pentru discreditarea persoanelor vizate.
» Rep.: Urmareati si aventurile amoroase?
Marian: Sigur ca da. Le inregistram si chiar le pozam, le filmam, iar apoi le foloseam. Cel implicat trecea de partea ta imediat.
» Rep.: Cum reuseati sa asigurati patina timpului unui perete proaspat reparat?
Marian: V-am spus ca aveam specialisti care pictau peretii si nici noi nu mai recunosteam locul unde am montat tehnica.
» Rep.: In afara de locuinte si birouri nu faceati interceptari si de la distanta, din masini?
Marian: Ba da, in cazuri importante pentru siguranta nationala. Instalam microfoane inclusiv in autoturismele persoanelor care ne interesau si le ascultam de la distanta conversatiile purtate in masina.
» Rep.: Ce alte tehnici ati folosit?
Marian: Mai foloseam tehnica mobila. Aveam niste sipci cu microfoane pe care le montam sub birouri, sub chiuvete, calorifere. Ascultam de la distanta convorbirile care ne interesau. Sau aveam un minifon, lasam geanta cu aparatul in biroul directorului care ne interesa, iar dupa o perioada recuperam geanta uitata. Sunt foarte multe metode, folosite acum nu numai de serviciile secrete, ci si de firmele de detectivi sau chiar de firmele concurente.
Meciul USLA-KGB: 0-1
» Rep.: Ce intamplari cu spionii straini va mai amintiti?
Marian: La patrunderea secreta intr-o camera de hotel, unde era cazata o delegatie straina importanta, am deschis geanta-diplomat unde am gasit doar niste carti de joc porno. Era mesajul lor ca stiau ca sunt urmariti. Ne bateam joc unii de altii pe baza de reciprocitate.
» Rep.: Erau de la KGB?
Marian: Erau in atentia UM 0110, supranumita anti-KGB. Erau foarte bine pregatiti. Pe ei i-am izolat la o masa de protocol, noi am patruns in camera lor de hotel si in loc de informatii am gasit femei goale pe cartile lor de joc. Am mai participat si la actiuni ale UM 0110, intre care si la actiunea "Barajul". Era vorba de o intrunire a unor delegatii ale aviatiilor din fostele tari socialiste, desfasurata in Bucuresti si in Timisoara. si ei veneau cu ofiterii lor. Eu cu echipa mea cautam informatii pentru depistarea actiunilor antiromanesti ordonate si coordonate de serviciile fostelor tari socialiste, actiuni coordonate, evident, de KGB. Eram ofiter acoperit care participa ca economist din partea delegatiei Aviatiei Romane si am aflat inca din 1987 ca se pregatesc actiuni impotriva Romaniei, pe care le-am raportat superiorilor.
Urmaritorul a devenit urmarit
Pe data de 22 decembrie 1989, Marian a devenit, din urmaritor, urmarit. Motivul: in dimineata zilei de 22 decembrie, cu mai bine de doua ore inainte de fuga dictatorului Nicolae Ceausescu de la sediul CC al PCR, i s-a cerut sa fabrice 50 de legitimatii false cu antetul Aviatiei Civile (unde era ofiter USLA de contrainformatii). Legitimatiile erau necesare pentru a oferi acoperire unor ofiteri de Securitate insarcinati cu paza dictatorului Ceausescu. Marian a refuzat ordinul, dar alti colegi de-ai sai din USLA au fabricat acele legitimatii false.
Dupa ce cuplul dictatorial a fost capturat si impuscat, Marian a fost arestat chiar de catre fostii sai colegi implicati in fabricarea actelor false. El sustine ca s-a incercat exterminarea sa pentru a i se inchide gura. Dupa ce a devenit victima, si-a dat seama, sustine el, de abuzurile care s-au comis asupra unor oameni nevinovati, motiv pentru care s-a decis sa relateze despre metodele de urmarire si anihilare folosite de fosta Securitate.
» Reporter: De ce ati ales meseria de ofiter de Securitate?
Marian R.: Am fost ofiter intre anii 1981-1990 si am ales aceasta meserie pentru a apara tara. Credeam in valorile comunismului si, mai ales, in cinste, in corectitudine, in loialitate fata de tara.
» Rep.: Totusi, nu cred ca nu stiati cate ceva si despre ororile sistemului totalitar, despre metodele de tortura ale Securitatii…
Marian: Da, dar erau considerati dusmani ai poporului. si ororile astea au fost facute de bolsevicii din conducerea tarii si a Securitatii, in special pana la venirea lui Ceausescu la putere. si mai era ceva foarte important care m-a motivat: aversiunea antisovietica a lui Ceausescu, atitudinea de fronda fata de invazia sovieticilor din Cehoslovacia (din 1968 – n.r.). Aproape toti ofiterii de Securitate aveau sentimente antisovietice. Eram generatia care inlocuia metodele NKVD-ului din Romania dejista. Noi – asa credeam eu atunci – tinteam anihilarea dusmanilor Romaniei. Pentru asta trebuia sa-i descoperim pe dusmani si apoi foloseam mijloacele specifice de urmarire operativa si de anihilare.
» Rep.: Totusi, tortura a fost folosita si dupa 1980, cand ati intrat dvs. in Securitate. A fost, spre exemplu, cazul disidentului Gheorghe Ursu.
Marian: Aveti dreptate, am simtit-o si eu pe propria piele cand am fost arestat si torturat in decembrie 1989 chiar de catre colegii mei. Eu insa nu am folosit bataia, nici tortura psihica. Cea mai dura intimidare pe care am folosit-o era pistolul pe care, asa, ca din intamplare, il lasam la vedere la brau. In rest, mi-am racolat informatorii folosind mai mult santajul cu viciile si cu gainariile pe care le faceau persoanele de care aveam nevoie. Asa obtineam informatii din mediile care ma interesau si care reprezentau un pericol pentru conducerea tarii, pentru PCR.
Directiile Departamentului Securitatii Statului si misiunile lor
» Directia I a Securitatii se ocupa de urmarirea si neutralizarea persoanelor care au facut parte din fostele partide istorice, de personalul cultelor si sectelor religioase, de personalul din invatamant, sanatate, arta, cultura, se ocupa de fapt de toti romanii care criticau sistemul comunist si pe conducatorii acestuia.
» Directia a II-a era de contrainformatii in sectoarele economice (directie de contrasabotaj). Se ocupa de cunoasterea si prevenirea actelor de natura sa provoace incendii, explozii, avarii in sectoarele economice avute, precum si de modul de derulare a contractelor economice incheiate cu parteneri externi. Directia ii urmarea pe toti cei care puneau in pericol economia socialisto-comunista, de la directori la simpli muncitori.
» Directia a III-a de contraspionaj avea in urmarire agentii puterilor straine acreditati in Romania, precum si legaturile acestora cu cetatenii romani; o activitate similara cu Directia a III-a, dar total independenta, o desfasura si UM 0110, care facea contraspionaj asupra agentilor si legaturilor acestora din fostele tari socialiste, in principal Uniunea Sovietica, mai precis, directia anti-KGB.
» Directia a IV-a de contrainformatii militare desfasura munca informativ-operativa asupra unitatilor militare apartinand MApN si MI, incepand de la simplul soldat pana la general.
» Directia a V-a de securitate si garda avea ca ordin protejarea comandantului suprem Nicolae Ceausescu si a familiei acestuia, dar si protejarea principalilor demnitari ai PCR.
» Directia a VI-a de cercetari penale instrumenta dosarele "dusmanilor poporului" – persoane care intrau sub incidenta partii speciale din Codul Penal, respectiv tradare, spionaj, subminarea economiei nationale, subminarea puterii de stat, genocid etc.
Unitatile speciale ale Securitatii
» Unitatea F se ocupa de filaj si investigatii.
» Unitatea S se ocupa cu controlul comunicatiilor scrise.
» Unitatea R se ocupa de contrainformatii radio.
» Unitatea P fabrica instalatiile speciale necesare Securitatii. Tehnologia era furata din strainatate sau erau inventii autohtone.
» Unitatea T se ocupa de exploatarea informatiilor obtinute prin plantarea de tehnica de interceptare.
» UM 0110 anti-KGB
» USLA – Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista, in care se regaseau practic toate profilurile de munca ale tuturor directiilor Securitatii si ale unitatilor speciale descrise mai sus.
» Unitatea Militara 0544 (Centrala de Informatii Externe) era unitatea de spionaj. Pe langa aceasta functiona o unitate speciala de protectie, respectiv UM 0195, de contraspionaj extern. Mai precis, urmaritorii erau, la randul lor, urmariti pentru a nu trada.
Unitatile de informatii ale MApN
» O categorie aparte o reprezentau unitatile specializate ale MApN, care aveau sarcini de culegere de informatii externe pe profilul intereselor de aparare nationala, directii de informatii in adancime, adica spionaj.
» In afara de unitatile speciale externe, Armata avea si unitati specializate de culegere de informatii – respectiv DIA, corespondente directiilor Securitatii, dar independente (retea informativa, tehnica operativa, filaj, controlul secret al transmisiilor si corespondentei, cercetare penala militara).
» Peste toate acestea existau structuri specializate in neutralizarea disidentilor si altor persoane – dusmani ai PCR. Aceste structuri speciale foloseau mijloace medicale, psihologice si interventii fizice de anihilare totala a "dusmanilor". Se ocupau, in principal, de "sinucideri", otraviri, iradieri, imbolnaviri psihice.
Ascultari ilegale pentru santaj politic si economic
Constantin Bucur: "Cico Dumitrescu, prins ca vindea secrete KGB-ului"
Securitatea putea asculta simultan 47.000 de persoane
Elena Ceausescu avea o unitate speciala pentru interceptari
