Recunosc – sunt fascinat, sedus: de foarte mult timp nu am gasit un loc atat de original ca braseria "La Dana". La inceput, localul de la intrarea pe Strada Franceza iese in evi-denta cu o firma foarte galbena – "Braseria La Dana. Coffe&Lounge". Gluma cu "Coffe&Lounge", aplicata asupra unui spatiu atat de sarac, mi s-a parut irezistibila, astfel incat am intrat in local, – care pur si simplu m-a socat cum aglomera ca o gaura neagra stiluri. Tavanul si peretii sunt imbracati, nu stiu de ce, intr-un nailon ieftin, ca si cum ar fi falsi, in genul localurilor improvizate in cosmelii din anii ‘90. Pe un perete, localul are numai ferestre mari, gen alimentara, facute din cadre comuniste de fier, in timp ce pe peretele opus, sunt expuse tablouri.
Dar nu 9-10, ci pur si simplu zeci de tablouri tapetand peretele, toate de un kitsch incredibil de cald si de seducator: caprioare, peisaje de toamna, vaporase, tiganci, vaze cu flori, pe scurt, o antologie exhaustiva a kitschului produs in Romania de la 1916 incoace. Tablourile, m-a lamurit chelnerita, cand mi-a adus cafeaua la ibric, (3 lei, calitate Nova Brasilia) erau "ale sefului", care mai avea o gramada acasa. Mesele sunt aranjate pe stil de restaurant de scoala veche, cu fete de masa rozalii peste care sunt puse fete de masa albe si vaze cu flori de plastic (diferite de la o masa la alta). Intr-o parte, era un calculator vechi si murdar, unde chelnerita tasta la messenger ascultand Florin Salam, iar in partea cealalta o combina argintie cu boxe laterale ca ale combinelor chinezesti de mai de mult. si, ca haosul sa fie complet, celalalt client din cafeneaua-lounge s-a nimerit sa fie o femeie care citea revista "Cultura".
Locul avea insa demnitatea saracului, cu fete de masa foarte curate si cu o mocheta rosie impecabila, mult mai curat, de pilda, decat barul de smecheri din satul meu din Ardeal; se simtea mana unui patron gospodar. In mod cert, locul e adresat saracilor care locuiesc in zona, cu preturi sociale gen 2,5 lei halba de bere (sau 3 lei sticla), insa farmecul lui bate orice film de Kusturica. Pe scurt si la obiect, e de la distanta cel mai frumos local "gipsy" pe care l-am gasit in Bucuresti. De fapt nu local, ci cafenea – una din cele mai frumoase din Bucuresti.
