Plimbandu-se prin padure, o fetita de vreo 10 anisori, roscata si foarte simpatica (interpretata de debutanta Bertille Noël-Bruneau), ei bine, fetitei ii cad ochii pe o vulpe, la fel de roscata ca si ea, si, fara cea mai mica ezitare, incearca sa se apropie.
Va fi inceputul unei frumoase prietenii intre cele doua roscate si, daca vreti un film despre prietenie pe ecranele de la noi in zilele acestea, e de preferat "Fetita si vulpea" ("Le renard et l’enfant") in locul lui "Gran Torino" (filmul lui Clint Eastwood, cu Clint Eastwood in rol principal, acela de prieten al unui baiat coreean – asta daca nu admitem ca in rolul principal este chiar masina din titlu, "Gran Torino"…).
Intorcandu-ne la "Fetita si vulpea", argumentele sunt mai multe. Pelicula ii apartine lui Luc Jacquet, al carui ultim film, "Calea imparatului" ("The March of the Penguins"), s-a bucurat de un imens succes international, chiar si la noi. "Fetita si vulpea" constituie pasul pe care experimentatul regizor de film documentar il face spre fictiune. Pelicula este un basm care vizeaza in primul rand copiii. In Franta, filmul a fost lansat in timpul vacantei de iarna si s-a bucurat de un incredibil succes. Fiecare odrasla de francez a fost dusa, in medie, macar o data sau de doua ori sa vada povestea de prietenie dintre o vulpe si un copil, ajungandu-se repede la doua milioane de bilete vandute. Basmul insa a fost, in mod evident, un pretext pentru Jacquet de a face ce stie mai bine: sa filmeze natura (122 de zile de filmare!), animalele salbatice si dresate, si aranjarea obsesiva a imaginilor in postprocesare video. Inainte de toate, "Fetita si vulpea" e un film frumos.
