Traditia vorbeste despre trei Lazari, unul mai enigmatic decat altul
Intrarea Domnului in Ierusalim reprezinta un moment capital in Evanghelii si este sarbatorit de toata firea. Desi merge spre moarte intrarea sa este triumfala iar oamenii il aclama. Se poate spune ca avem de-a face cu un "respiro" inainte de zilele Patimilor. Cu o zi inainte il inviase pe Lazar si confirmase astfel puterile sale dumnezeiesti. Este a treia inviere realizata de Hristos, care va culmina peste o saptamana prin propria sa Inviere. Imediat dupa sarbatoare si ovatiile multimii, timpul se strange si se crispeaza. Domnul ii alunga pe uzurpatorii Templului scotand astfel in evidenta si caracterul riguros al misiunii sale. Pe langa caritate si milostenie este si aspectul de judecata prin care El nu a venit sa aduca doar pacea, ci si sabia. Cearta apoi smochinul neroditor, oficiaza prima liturghie la Cina cea de Taina, se roaga in gradina Ghetsimani, va fi vandut, arestat si martirizat. Credintele populare si in acest caz sunt numeroase si interesante. Poporul vede in Florii bucuria primaverii ca deschidere a intregului univers spre lumina. Lumina aceasta este insa dublata de tenebrele care vor anunta peste cateva zile "soarele de la miezul noptii"…
Vinerea Floriilor, dinaintea Sambetei lui Lazar, face parte din "Vinerile Scumpe", im-preuna cu Vinerea Oualor si Vinerea Craciunului. Aceste vineri se tin pentru ca oamenii sa fie feriti de arsuri. In Sambata lui Lazar romanii serbeaza amintirea a trei Lazari si anume: a lui Lazar cel sarac, despre care e vorba si in Evanghelia lui Luca, XVI, 19-31; a lui Lazar din Betania, fratele Martei si al Mariei, pe care l-a inviat Mantuitorul inainte de Duminica Floriilor; si a unui Lazar invaluit in mister, care a murit cazand din copac. Se spune despre acest ultim Lazar ca i-ar fi placut mult placintele; de aceea, femeile gatesc in amintirea lui placinte, pe care le dau de pomana saracilor. Sambata lui Lazar se mai numeste si Mosii de Florii.
In Sambata lui Lazar nu e pacat sa lucrezi, doar de tors nu e bine, ca sa nu faca mortii bale, caci in aceasta zi toti mortii asteapta la poarta Raiului. Tot in aceasta zi unele femei merg la padure si aduc o buruiana numita tata vacii, pe care o dau apoi vacilor ca sa dea lapte. Fetele rasadesc in aceasta zi florile, crezand ca le va merge bine, caci e Sambata lui Lazar si a Floriilor. Fetele din Banat si din Ardeal au obiceiul ca in seara din ajunul Floriilor sa scoata si sa puna oglinda laolalta cu camasa curata, menita de imbracat in ziua de Florii, sub un par altoit, ca dimineata sa rasara Soarele peste ele. Cu oglinda si cu camasa aceea fac apoi farmece pentru dragoste si sanatate. Prin Muntenia si Oltenia, unii nu planteaza in saptamana dinaintea Floriilor nici un fel de pom, nici nu pun semanaturi sau zarzavaturi, crezandu-se ca nu vor face fructe, ci numai flori. Altii nu se incumeta la lucru voinicesc, caci e rau de cazatura, deoarece se spune ca Lazar a fost un mare sfant, care a murit cazand dintr-un arbore.
In fine, spectacolul principal din Sambata lui Lazar este Lazarul sau Lazarelul, specific Munteniei. Cu acest prilej, o fata se imbraca in mireasa, iar insotitoarele ei canta Lazarul. Din "Rugaciunea Sfintei Vineri", rostita si in Vinerea Floriilor, se intelege ca Lazar avea trei surori, carora li se pomenesc si numele: "Sfanta Vineri, Vinerea, / C-esti la fata tinerea, / Inima-ti incaruntea, / Nime nu se pricepea. / Numai trei fete fecioare / A lui Lazar sorioare: / Una – Maria Malina, / Una – blanda Madalina / si-una – dalba Rusalina. / Ele cum mi te-au vazut / Indata s-au priceput / si in camp ca mi s-au dus / De la Rusalim spre-apus, / Pe la revarsat de zori, / Sa gaseasca noua flori, / Noua flori bune de leac. (…)". Intr-o varianta din Sarateni, judetul Ialomita, Lazar a fost pierdut de mama sa indata dupa nastere, si este numit "Copilul Florilor, / Domnisorul Zorilor". Intr-o dimineata, s-a dus la padure si s-a suit intr-un copac: "Ca sa taie mugurasi / Oilor / si Mieilor. / Copacul s-a clatinat, / Lazar de sus mi-a picat, / Sangele l-a podidit / Pe gurita si pe nas, / Mort pe iarba mi-a ramas". Lazar e cautat de cele trei surori, e gasit, scaldat in lapte dulce si frunze de nuc, si pregatit de inmormantare dupa datini imparatesti.
Fetele canta Lazarelul pe la ferestrele caselor, precum colindatorii iarna, si primesc in schimb oua, pe care apoi le inrosesc sau le incondeiaza. Tot in Muntenia, umbla si baietii cu "Vaiul" sau cu "Salcia", cantand colinde si mai tainice decat "Lazarelul". Dar despre acestea, poate altadata… In Sambata lui Lazar, fetele aromance farserote, dupa ce se aduna mai multe la un loc, iau un maliu, adica un lemn cu care se bat hainele de lana la spalat, si-l imbraca in straie de voinic sau de baiat. Ele incearca sa-l faca foarte frumos. Apoi una dintre ele il poarta in brate si cu el merg din casa in casa, cantand colindul lui "Lazare-Pazare" si povestind cum frumosul Lazar a fost omorat, impuscat sau strapuns de o fiara salbatica, pe cand pastea turma in padure, ori invocand alte pricini. Aromancele care umbla cu "Lazarul", prin Peninsula Balcanica, se numesc Lazarchii, Lazareti sau Lazarini. Este limpede ca atat colindele dacoromane cat si cele aromane sunt inspirate direct din mitofolclorul tracic, unde de altfel LIZAR se talmacea prin "Nobilul; Cel Fin; Fraged", de unde romana a mostenit sluger "dregator in Tara Romaneasca si in Moldova" si lujer.
Florile magice ale salciilor
Ca toate sarbatorile crestine, si cea a Floriilor a fost initial o sarbatoare pagana, a vegetatiei si fertilitatii, intalnita la toate vechile popoare ale Europei. La romani, era inchinata Florei, zeita a florilor si a infloririi. In cinstea ei, odata cu venirea primaverii, avea loc sarbatoarea Floralia, care la inceput dura numai o zi, pe 29 aprilie, data cand a fost fondat si templul ei de langa Circus Maximus. Dupa primul razboi punic, edilii publici au instituit Ludi Florales, ce se desfasurau de la 18 aprilie pana la 3 mai, iar ultima zi se tinea la Circus Maximus. In timpul sarbatorii, oamenii purtau pe cap cununi de flori, isi impodobeau portile si cu crengi de dafin sau laur, planta cu care erau incoronati eroii, si usile cu flori; flori erau raspandite si pe mesele unde se manca.
La traci, sarbatoarea primaverii se numea Vloureites, care, tot la ei, era si un epitet al zeitei Artemis, insemnand "Inflorirea; A Florilor". Daca tinem cont ca, de multe ori Artemis era infatisata in iconografie,concomitent, in trei ipostaze, despre care unii specialisti spun ca ar reprezenta cele trei faze ale Lunii, nu e greu sa facem legatura cu cele trei surori ale miticului Lazar, si cu moartea si invierea lui Apollon, cum il mai numeau tracii pe Zalmoxis…
Duminicii Floriilor i se mai spune, de romani, si Duminica Florilor si Staurile Florii ori Staulele Florilor, precum si Duminica Vlastarilor sau a Stalparilor.
Prin unele locuri, in aceasta zi se umple ciubarasul cu florile, deci cu fiertura scoartei de paduret, de sovarv si de frunze de paduret, plante care se intrebuinteaza la inflorirea oualor de Paste. Pe la miezul noptii spre Florii, unele fete fierb apa cu busuioc si cu fire de la canafurile de la prapuri, pe care le fura de la vreo inmormantare a unei fete mari. In ziua de Florii se spala cu aceasta apa pe cap, ca sa aiba par frumos si sa straluceasca precum firele de la prapuri si sa fie placute ca mireasma busuiocului. Apoi, toarna apa ramasa la radacinile unui par, rostind: "Cum ii parul cand ii inflorit de frumos, asa sa fiu si eu de frumoasa; cum se uita oamenii la un par inflorit, asa sa se uite si la mine!"
In Muntenia, nimeni nu se spala pe cap in ziua de Florii, nici nu se barbiereste, ca sa nu albeasca precum pomii infloriti. Tot in Muntenia, in Duminica Floriilor se incepe "Scranciobul" sau "Dulapul", prin locuri cu verdeata si tine in fiecare duminica, si cu cele trei zile de Paste, pana la Inaltare sau Ispas, si se face hora mare, se intind mese si se ciocnesc oua rosii.
La aceasta sarbatoare se intrebuinteaza numai flori de salcie, aceasta fiind copac sfant, ultima care isi leapada frunzele si prima care infrunzeste. Florile salciei se numesc matisoare, matisori sau motanasi. Crengutele inflorite ale salciilor se sfintesc la biserica, apoi fiecare participant la slujba merge cu ele acasa. Unii se duc in ocolul sau in grajdul vitelor si lovesc cu ele toate vitele, ca sa creasca, sa infloreasca la fel ca matisoarele. Iar dupa ce au atins si copiii cu ele, le pun la icoane sau in alt loc din casa. Altii le agata deasupra usii, sub streasina sau in alt loc. Prisacarii iau cativa matisori de pe crengutele aduse si le pun pe stupi, crezand ca stupii se sfintesc, le merge bine si aduna mai multa miere peste an. Altii pun cativa motanasi pe straturi, ca sa nu manance viermii legumele. Florile de salcie pastrate se folosesc ca leac impotriva mai multor boli, cum ar fi galcile, frigurile, durerile de grumaz, ca si impotriva "ariciului" la vite. Cei ce iau bolile amintite mai sus inghit cate unu pana la trei matisori si se tamaduiesc, iar vitelor le dau in tarate si le afuma cu ele. Matisorii sfintiti sunt si un mijloc de aparare impotriva grindinei si a furtunilor. Prin unele locuri, daca vine grindina, o femeie se dezbraca de tot si arunca in spatele casei cu matisori; indata grindina si norii se duc dincolo de hotarele satului.
Matisorii ajuta si la negot. Astfel, daca duce cineva la targ un porc, un cal, o vaca, o pereche de boi sau cateva oi de vandut, si atinge cu matisorii aceste vite, atunci negustorii se ingramadesc la ele la fel cum se ingramadesc oamenii in ziua de Florii ca sa ia matisori.
In ziua de Florii este dezlegare la peste. Se spune ca asa cum va fi vremea in ziua de Florii, asa va fi si in ziua de Paste.
