Dolarul american e in cadere, economia e amenintata de implozie, iar o criza identitara zguduie multe din tarile lumii. si care este obsesia americanilor in acest moment critic? "Octomamica", tanara Nadya Suleman, o mama singura din Los Angeles, care, avand deja sapte copii, a ales sa faca un tratament de fertilitate, iar acum s-a imbogatit cu octupleti.
Povestea ar fi in mod normal un simplu fapt divers. Dar de cand Suleman a devenit subiect pe fluxul de stiri, zeci de media au inceput sa relateze – cu un fel de repulsie obsesiva – despre fiecare miscare a ei. Ca si cum n-ar fi de-ajuns sa fie poreclita "Octomamica", staruri pop (precum Cher) au iesit in fata ca sa o condamne; lumea a infiintat bloguri pentru a tine socoteala fiecarui detaliu al operatiei de chirurgie plastica; iar site-urile de entertainment si-au trimis reporteri care sa o urmareasca si sa scrie apoi dezvaluiri revoltate despre sejurul petrecut la un salon scump de cosmetica.
Este adevarat ca exista multe aspecte condamnabile – familia Suleman traieste din bonuri de masa, nici macar primii ei copii nu au destula mobila adecvata varstei lor, pana si parintii ei dau interviuri in care o critica pentru alegerile facute. Publicistul ei si-a dat demisia, spunand ca e "nebuna".
Inainte de Suleman au existat destule cazuri de efemeride mediatice in cultura populara americana. Povestea ei insa continua la nesfarsit, iar sentimentele asociate cu ea par ciudat de furioase si vindicative.
Eu cred ca obsesia americanilor in legatura cu Suleman este o proiectie a propriilor sentimente de vinovatie si rusine fata de optiunile recente. Suleman nu are un loc de munca decent, dar a reusit sa investeasca in tratamente scumpe de fertilitate si si-a permis multe operatii costisitoare de chirurgie estetica. Mai rau este ca acestea din urma par sa fi avut ca scop obtinerea unei asemanari cu actrita Angelina Jolie. Are o casa oarecum spatioasa, dar nu dispune de paturi adecvate pentru copii.
In alte timpuri, ceea ce ar fi transformat-o pe Suleman intr-un subiect al oprobriului public ar fi fost absenta unui barbat. Astazi, acest aspect abia se mai distinge, avand in vedere celelalte probleme: o persoana din clasa muncitoare sau chiar somera indrazneste sa aspire la o asemanare cu cineva care are un statut prea inalt; cheltuieste mult pentru a concepe prea multi bebelusi nevinovati care merita sa fie ocrotiti, dar care – iata – sunt acum in pericol din cauza alegerilor egoiste ale mamei. Intrata sub mirajul simbolurilor bogatiei si al unui nivel de consum pe care nu si-l permite, Nadya Suleman s-a comportat la randul ei infantil, fara a se gandi la viitor.
Suna familiar? Suna de parca ar fi vorba despre vreun cunoscut?
In acest moment, americanii sunt uimiti de realitatea situatiei create de ei insisi. Balonul imobiliar s-a umflat si s-a spart pentru ca milioane de americani au imprumutat mai mult decat isi permiteau sa ramburseze – stiind ca asa stau lucrurile. Durerea acelora care isi pierd acum casele nu-si va pierde din autenticitate daca observam ca ceva ciudat de american si un pic pervers s-a petrecut: milioane de americani au fost sedusi de fantezia unei case mari si frumoase, fara sa stie prea bine cum va arata viitorul, dar totusi increzatori ca, intr-un fel, totul se va termina cu bine. Optimismul american a devenit nu doar o binecuvantare, ci si un blestem.
Criza creditelor este in parte opera unor bancheri si manageri de fonduri de hedging, care au actionat exact ca Nadya Suleman, grevand prezentul cu expuneri masive, in asteptarea unui viitor irealizabil. Dar criza este in aceeasi masura rezultatul actiunii americanilor obisnuiti, care au facut datorii pe cartile de credit mai mult decat oricare alta generatie din trecut.
La mall sau pe internet, americanii s-au comportat exact ca Nadya Suleman: s-au lasat sedusi de genti, pantofi, tratamente cosmetice, vacante si viata atat de la indemana starurilor admirate. Dat fiind si faptul ca sistemul de sanatate si cel de educatie se clatina, iar cel de protectie sociala este in dificultate, copiii – la fel ca aceia ai Nadyei Suleman – sunt acum in pericol, in parte din cauza alegerilor facute de parintii lor.
Visul american al anilor ’50 – gestionabil si onorabil – de a avea o educatie superioara decenta pe care sa ti-o poti permite, o casa mica si copii carora sa le mearga mai bine s-a pierdut in ultimul deceniu si jumatate. In noua versiune tip reality-show a acelui vis, nenumarati americani au ajuns sa creada ca trebuie sa poata sa traiasca, sa arate, sa danseze, sa petreaca exact ca celebritatile – in caz contrar fiind musai sa se creada ratati. Ce-i de-ajuns nu e de-ajuns.
Acesta este Visul american de care Nadya Suleman s-a atasat, iar in obsesia lor fata de Suleman americanii isi dau seama cat de mult s-au abatut de la drum. In constiinta americana se strecoara acum un sentiment straniu de usurare pe masura ce economia de consum se gripeaza.
Usurarea vine de la faptul ca nu mai aspira sa cheltuiasca precum Nadya Suleman sau Britney Spears ori vecinii din coltul strazii. Vine de la gandul ca poate e suficient sa-ti permiti o casa mica, o educatie superioara si o situatie buna pentru copiii pe care deja ii ai.
Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org
