Informatii despre aparitia targurilor sau iarmaroacelor in Tarile Romane nu prea sunt, cronicarii ocupandu-se mai mult de ctitorii de biserici si manastiri, de razboaie si razmerite. Se poate insa presupune ca unde se strangea lume mai multa, la hramurile bisericilor ori la alte sarbatori religioase si populare, apareau si negustorii cu marfurile lor sau dispusi sa le cumpere pe ale altora. Acestia tinteau de buna seama mai mult orasele, cu o populatie mai mare si cu conditii mai bune pentru vanzare si cumparare. De aici vine si denumirea de targ a unor orasele de odinioara.
Pe langa negustorii profesionisti la aceste targuri veneau multi tarani, ca sa-si vanda produsele si sa cumpere ceea ce nu se gasea la tara. Multa vreme, desigur, a predominat trocul.
Humulestenii
Ca sa intelegem cum mergeau targuielile altadata, e bine sa recitim "Amintiri din copilarie" ale lui Ion Creanga, opera nu numai de inalta calitate literara ci si plina de informatii etnografice. Iata un fragment: "Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele, si baietii si femeile si barbatii si se fac mai multe giguri de sumani si lai si de noaten, care se vand si panura si cusute, si acolo pe loc, la negustorii armeni, veniti inadins din alte targuri: Focsani, Bacau, Roman, Targu-Frumos si de pe aiurea, precum si pe la iarmaroace in toate partile. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii, razasi fara pamanturi, si cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, branza, lana, oloi, sare si faina de popusoi, sumane mari, genunchere si sardace; itari, bernevici, camesoaie, laicere si scorturi inflorite; stergare de borangic alese si alte lucruri, ce le duceau lunea in targ de vanzare sau joia pe la manastirile de maici, carora le vine cam peste mana targul".
Se stie ca Nica insusi, "oleaca de fecior de negustor", cum se descrie in amintiri, isi incearca norocul cu celebra pupaza din tei, prilej de a mai descrie atmosfera de iarmaroc din Moldova: "He, he! sa fie sanatos dumnealui, om bun, d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu stefan a Petrei? zise mosneagul; chiar mai dinioara l-am vazut umbland prin targ, cu cotul subsuoara, dupa cumparat sumani, cum ii e negustoria; si trebuie sa fie pe aici undeva, ori in vreo dugheana de baut adalmasul. Apoi bine ca stiu a cui esti, mai tica; ian stai oleaca, ca te duc eu la tata-tau si sa vad, el te-a trimes cu pupaza de vanzare, sa spurci iarmarocul?"
Ar fi, poate, demn de cercetat, daca la vreun targ sau la vreo piata din Romania s-au mai propus la vanzare pupeze, caci alte oratanii si pasari exotice se vand si se cumpara de multa vreme…
Targul de Mosi
Cum am scris mai sus, targurile se organizau cu prilejul sarbatorilor, fie religioase, fie populare. Astfel, in veacul al XIV-lea, la Bucuresti avea loc Targul Cucului, numit asa fiindca se tinea la Mosii de Primavara, in preajma Blagovesteniei, care popular se mai numeste si Ziua Cucului. Tot asa se explica si actualul nume de Calea Mosilor al unei importante artere bucurestene, care ducea odinioara la targul organizat la sarbatoarea populara zisa Mosii de Vara. Acest targ functiona la marginea rasariteana a Bucurestiului; de aceea, drumul, pavat cu lemn, care lega centrul Capitalei de acel maidan s-a numit mult timp Podul Targului din Afara. Pe de alta parte, se vede ca la inceput acolo a fost un targ de vite, de unde si denumirea Obor, pastrata si astazi.
Cu inegalabilu-i talent, Ion Luca Caragiale face o tabla de materii a targului de Mosi, publicata in "Moftul roman", la 18 mai 1901: " Turta dulce – panorame – tricoloruri – braga – baloane – soldati – mahalagioaice – lampioane – limonada – fracuri – decoratiuni – decorati – donite – menajerii – provinciali – fluiere – cersetori – ciubere – cimpoaie – copii – ministri – pungasi de buzunare – hardaie – bone – doici – trasuri – muzici – artifitii – fotografii la minut – comedii – tombole – "Moftul roman" nr. 8 – oale – steaguri – flasnete – inghetata de vanilie – fleici – stamba – cani – pelin – calusei – scranciob; "cele din urma inventii care era si la expozitia americana" – pinteni – biciclete – cai – vite – jandarmi – basmale – telegrafisti – nepoate – matusi – tate – neni – unchi – veri – vaduve – orfani – portretul tarului – "Moartea vanatorului" – prescuri – macelari – grau – cofeturi pentru coliva – betivi – caciuli – cojoace – capestre – boi – haraitori – Prima societate de bazalt si teracota – "Stella" – sticle – fan – cercuri – doage – buti – plapumi – saltele – perne – flori – scaune – paturi – mese – beteala – oglinzi – cercei – inele – ibrice – turci (…)".
Textul lui Caragiale se incheie astfel: "Criza teribila, monser!"
Ce mai e, ce mai era prin targ
Cu voie sau fara voie, capodopera caragialiana infatiseaza bogatia unui targ romanesc din veacul al XIX-lea. In treacat fie spus, pe vremea comunismului nu se mai gaseau portocale, iar in ultimii sai ani disparusera fleicile, pelinul, "ciucalata", lamaile, branza, urda, cascavalul, slanina, cafeaua – "gingirlie" sau nu, bomboanele, placintele, cozonacii, sarea, vinul, berea, de fapt aproape toate alimentele!
Pe de alta parte, dupa 1989, la Obor au reaparut turci, completati cu arabi, chinezi si alte etnii exotice. Ca si acum mai bine de un veac, la Obor intalnesti si azi cersetori, pungasi de buzunare, betivi, schilozi, certuri, chefuri, tambalauri, muste, suprimati, bataturi strivite, parinti beti, guri cascate, praf, noroi, murdarie, infectie si, culmea, o "criza teribila, monser!", doar ca de data asta e globala!
In Bucurestiul de odinioara se tinea si Targul Dragaicei, pornit la 24 iunie si desfasurat la miazanoapte de Marcuta. In vremuri mai severe, la astfel de targuri, spre a fi de invatatura multimii, "se executau sentintele date asupra facatorilor de rele, prin spanzuratori si alte torturi, iar femeile criminale se tundeau, li se punea o manta neagra pe umeri, si pe piept li se lipea o hartie pe care era scris: Cine va face ca mine ca mine sa patimeasca".
Targurile mari, de multe ori si cele mici, erau intregite de balciuri, unde se puteau vedea toate ciudateniile si distractiile, gratie mai ales circurilor calatoare: magicieni – zisi "scamatori", acrobati, clovni, teatru de papusi – de obicei cu Vasilache si Marioara, comedii, calusei, scrancioburi, trasul la tinta cu pusca – "Incercati ochiul si-o mana / Pentru patria romana!", animale exotice, femeia cu barba, "irocheza cu cutitu-n piept", femeia-sarpe, femeia-peste – zisa si "faraoanca", roata norocului, femeia taiata cu fierastraul, pitici, pocnitori si cate si mai cate…
