» Artistul galatean Paul Buta a construit cu banii cu care voia sa isi cumpere un apartament in Galati un "muzeu viu", pentru a readuce in atentie traditiile folclorice din Lunca Prutului.
» In cei 53 de ani de comunism, folclorul autentic a fost eliminat prin "cultura gumarului" si suprematia bastii, devenite simbolice pentru locuitorii satelor galatene.
In satul Sivita, la aproximativ 15 kilometri de Galati, se afla o gospodarie traditionala, construita de "mesterul" Paul Buta, din banii proprii, pentru a ilustra traditiile folclorice din zona Covurluiului. Paul Buta este actor la Teatrul Muzical "Nae Leonard", dar este si un mare iubitor si interpret de folclor, fiind cunoscut si prin expozitiile sale de masti populare traditionale si in Italia, unde a participat de mai multe ori la Festivalul de la Venetia, dar si la Paris, Londra si Bruxelles. Pasiunea lui Paul Buta pentru traditiile folclorice din zona Covurluiului, pe punctul de a fi pierdute dupa 50 de ani de cooperativizare si inlocuire a folclorului autentic din satele galatene cu "cultura gumarilor", l-a determinat sa incerce pe cont propriu, fara sprijinul vreunei institutii, construirea acestei gospodarii traditionale. A cumparat o casa din satul Sivita si a amenajat-o dupa traditiile zonei si cu obiecte colectate din satele galatene.
Arhitectura simpla
"Muzeul" cuprinde gospodaria traditionala, construita dupa tipicul construirii locuintelor din Lunca Prutului, invelita cu stuf, cu cerdac, cu prispa de lut si cu cele doua camere, casa de locuit si bucataria. Fiecare incapare cuprinde inventarul adecvat, bucataria este dotata cu covetile din lemn, in care se framanta painea, tingirile, ceaunele sau tavile traditionale, in care se face mancarea, oalele de lut in care se pune laptele la prins pentru obtinerea traditionalului chisleagul, sararita din lemn, fundul de lemn pe care se rastoarna mamaliga, ata pentru taiatul mamaligii, castroanele si farfuriile din lut, ulcioarele pentru apa si linguri de lemn.
Bucataria de vara are cuptorul traditional pentru coptul painii, iar langa bucatarie se afla atelierul de olarit cu roata olarului, atelierul de lemnarie cu unelte, astazi uitate, cum ar fi sfredelul si vranul. Gospodaria are gard din nuiele si o fantana adanca de 37 metri. Gospodaria nu este racordata la reteaua de curent electric, lumina fiind asigurata de opaita si lampi cu gaz. Atelierul de tesut are un razboi de tesut manual si o lada de zestre cum aveau pe vremuri fetele de maritat, din care nu lipsesc pernele cusute de mana cu modelele traditionale in zona Covurluiului, cum ar fi "pomul vietii", "pasarea-suflet", "rozete solare". Din lada de zestre nu lipsesc leghicerele simple, covoare tesute in alesatura sau in chiscatura.
Pe cheltuiala proprie
"Am inceput in 2003, cu finantare din propriul buzunar. Tot ce am adunat de-a lungul anilor ca sa imi cumpar un apartament in Galati, am investit in acest loc de casa pe care l-am cumparat, iar casa parasita am renovat-o. In nebunia mea am crezut ca in sase luni o voi inaugura, insa a fost extraordinar de multa munca, iar lutul nu se usuca atunci cand vrei tu, ploaia nu vine atunci cand vrei tu si nici soarele… si atunci a trebuit sa o aman doi ani de zile, timp in care am lucrat efectiv, impreuna cu sotia si cu cei doi baieti ai mei.
Doar cateva femei, pe care le-am chemat sa vina si sa lipeasca, m-au ajutat sa fac o fata frumoasa la peretii de la casa traditionala. A iesit exact cum mi-am inchipuit-o in visele mele, incepand de la troita de la intrarea in curte, facuta dintr-un salcam aflat la poarta, si pana la ultimul colt, acolo unde mai facem cate un gratar si bem o ulcica cu vin. Pana si buruienile le-am pus acolo unde stiam eu ca trebuie sa creasca, langa coltul de gard", ne-a declarat Paul Buta.
Mama Mariuta toarce pentru turisti
Poarta si usile casei de la Sivita sunt deschise tuturor celor care vor sa vada cum se teseau odinioara panza, leghicerele sau covoarele: "Pot sa vada cum se trece suveica printre ite si cum se tese un cot de panza. Tot aici este instrumentarul necesar pana la a se obtine firul cu care se tese: furca de tors lana, lana care este de scarmanat, cum se fac ghemurile sau taghiile, cum le spun batranii, rasucirea lanii, vopsitul ei in culori traditionale obtinute din frunze, coaja de copac, radacini de stevie, brusture, diferite nuante si culori. Mama Mariuta sau mama Vioara, unele dintre vecinele mele care vin de fiecare data cand le chem, isi pun furca in brau si torc, spre desfatarea vizitatorilor", spune "mesterul" Paul Buta.
» Tainele mestesugurilor traditionale
Paul Buta a dezvaluit si scopul infiintarii "Vetrei cu dor" de la Sivita, unde, de-a lungul intregului an, invita elevii de la Liceul de Arta "Dimitri Cuclin" si de la celelalte scoli galatene, pentru a deprinde secretele tesutului panzei si covoarelor sau pe cele ale olaritului: "Am vrut sa scot tinerii, copiii, din betoanele de la bloc si sa-i aduc in acest cadru natural, care este muzeul viu Vatra cu Dor, din Sivita si ii spun muzeu viu, pentru ca nu suport ideea de muzeu in care vizitatorii sa vina sa vada niste obiecte si sa plece si sa se intrebe: ce-a fost pana la urma?
Ma intereseaza aceasta interactivitate, ceea ce se intampla, ce se face cu copiii, nu doar vizite, ci efectiv lucru. Nu vor reusi toti sa se duca la toate cele patru ateliere de lucru, dar daca macar jumatate dintre ei se vor murdari de lut, incearca sa faca ceva, daca cealalta jumatate trece la razboiul de tesut si vede cum se tese un brau sau un itar, un cot de panza, atunci e bine, ei raman cu aceste amintiri si stiu sa recunoasca valoarea unui obiect".
