De cateva zile, televiziunile si presa au repercutat larg drama de la Slatina, unde, mai rau ca un alt domn Lazarescu (viata bate filmul!), un pacient in varsta de 54 de ani a murit pe culoarele spitalului, dupa ce fusese plimbat timp de ceasuri intregi pe la diferite sectii, fara sa fi primit nici un ajutor. Oricare ar fi adevarul despre desfasurarea amanuntita a evenimentului, acest caz nu face decat sa atraga atentia inca o data asupra starii jalnice in care se gaseste sistemul sanitar, inclusiv a inumanitatii care si-a facut loc in spitalele noastre. Nimic nu poate scuza o asemenea intamplare, iar cei raspunzatori trebuie sa dea socoteala.
Dar sa ne ferim de justitia expeditiva si de ambianta de linsaj care domina actualmente in aprecierea publica a sistemului sanitar. Acest fel de-a face dreptate nu a dus niciodata la rezultate bune si nici nu va duce.
Sa ne amintim ca sistemul caselor de sanatate introdus de guvernele CDR in anii ‘90 adusese multi bani si oportunitati mari pentru modernizarea, reforma spitalelor si a medicinii publice. Guvernul Nastase a sustras pur si simplu acesti bani care trebuiau sa ajunga direct in sanatate, ingropandu-i in sacul fara fund al bugetului de stat, de unde luau alte destinatii. Multe neimpliniri si ramaneri in urma medicale vin de la acest moment de adevarat jaf al cotizatiilor de la inceputul anilor 2000.
Sa tinem seama de faptul ca sistemul sanitar nu este numai grav lipsit de mijloace materiale. El este lipsit de oameni. Dupa cum a declarat prof. dr. Mircea Cinteza, Romania are la ora actuala cu jumatate mai putini medici decat media Uniunii Europene. O lipsa comparabila exista si in privinta cadrelor medii. Cauzele se cunosc: salariile mici, in primul rand.
Guvernele succesive ale Romaniei postcomuniste au incurajat de fapt sistemul de remunerare privata a cadrelor medicale de toate gradele, pentru a nu mari salariile. S-a creat o adevarata doctrina a spagii ca rezolvare a salarizarii insuficiente in domeniul medical. si nimic nu pare sa anunte ca o crestere substantiala a salariului ar putea indreptati o reactie sanatoasa impotriva insusirii "foloaselor necuvenite". Dimpotriva: ne indreptam cu pasi mari catre o medicina "cu doua viteze". Exista actualmente in Romania excelente mijloace de a te ingriji in sistemul privat. Dar numai pentru cei care au bani. Iar sistemul public este lasat de izbeliste, pentru saraci. Acesta este adevarul privit in fata, iar semnele de indreptare a situatiei sunt slabe. Domnul Lazarescu nu este nici pensionar de la Securitate, nici magistrat.
Dar drama de la Slatina este semnificativa si din alt punct de vedere. Dand afara in doi timpi si trei miscari cateva cadre medicale, ministrul Sanatatii a procedat la un soi de justitie expeditiva care aminteste in mod neplacut de perioada ceausista, cu masurile administrative impresionante si ineficace, care voiau sa arate cat de mult iubea partidul poporul. Astfel de reactii violente si rapide sunt numai iluzia unei autoritati adevarate. Pumnul tras in obrazul medicilor nu-l va invia in nici un caz pe bolnav si nici nu va evita grave neglijente care se vor produce aiurea, dupa ce ecourile mortii pacientului Mihai Constantinescu se vor stinge. Ministrul nu este un satrap pus acolo unde este pentru a lovi necrutator. Menirea lui este alta. Exista organisme profesionale; si mai exista tribunale pentru pedepsirea vinovatilor. Dimpotriva, ministrul nefiind investit cu o adevarata autoritate pentru a da afara, este de asteptat ca cei pedepsiti sa se adreseze Justitiei si sa castige in instanta.
Este interesant de constatat ca Guvernul Boc are un stil aparte. De la instaurarea sa, pe langa neonorarea generoaselor (dar imposibilelor!) promisiuni facute in perioada electorala, Guvernul da semne de autoritarism, procedand la licentieri in masa ale unor directori, la decizii necugetate asupra carora este silit ulterior sa revina (cumulul pensii-salarii, fiscalitatea drepturilor de autor) sau la masuri explozive, cum este licentierea medicilor de la Slatina. Nu este greu de vazut ca un asemenea mod de actiune tinteste la castigarea unei popularitati ieftine, si nu a unei eficacitati de durata.
Revenind la moartea pacientului de la Slatina, si cu toate carentele cumplite ale sistemului sanitar – unul din cele mai grave neajunsuri ale vietii de azi din Romania –, nu trebuie sa incurajam linsajul, care ar putea sa prejudicieze acelui mare numar de cadre medicale care, in conditii extrem de grele, am zice neeuropene, ajunge totusi sa presteze o munca de calitate in foarte multe unitati spitalicesti si ambulatorii. Cum se zice, sa nu aruncam si copilul o data cu apa din baie! Adevarata problema este ca a aparut o medicina pentru bogati si alta pentru saraci si ca, fara o schimbare profunda a politicii sanitare, aceasta situatie se va prelungi.
