Sudan, care avea 45 de ani şi trăia la un centru special din Kenya, a fost eutanasiat după ce numeroasele probleme de sănătate cauzate de vârsta înaintată s-au înrăutăţit prea mult, au precizat îngrijitorii săi, citaţi de BBC. În urma sa mai rămân două femele – fiica şi nepoata ultimului rinocer nordic alb, singurele exemplare care mai există din această specie.
Acum specialiştii spun că singura speranţă de prezervare a rinocerului nordic alb este tehnologia fertilizării in vitro, datorită căreia până şi Sudan ar putea avea urmaşi. Noi exemplare ale acestei subspecii s-ar putea obţine dacă tehnologia va permite conceperea de embrioni de rinocer nordic alb din materialul genetic prelevat deja. Specialiştii spun că embrionii astfel obţinuţi ar trebui implantaţi în femele purtătoare din alte subspecii.
Directorul unei grădini zoologice din Cehia, unde a trăit rinocerul Sudan până în 2009, spune că moartea acestui ultim mascul dintr-o specie este un simbol crud al desconsiderării umane faţă de natură.
Rinocerii – din care există cinci specii – sunt al doilea mamifer de uscat, ca mărime, după elefanţi. Există două subspecii de rinoceri albi – rinocerii sudici albi şi cei din nord, mult mai rari şi într-o stare critică de dispariţie. Sudan, care avea echivalentul vârstei umane de 90 de ani, era ultimul mascul în viaţă din această varietate rară, după ce în 2014 a murit, din motive naturale, un alt mascul.
Ultimul grup sălbatic de rinoceri nordici albi era format din 20-30 de exemplare şi a trăit în Republica Democrată Congo, dar din cauza numeroaselor conflicte armate, a dispărut până în anul 2000.
Această subspecie de rinocer popula cândva Uganda, Republica Africa Centrală, Sudanul şi Ciadul. Între 1970 şi 1980, în această regiune s-a desfăşurat un braconaj extrem, cauzat de cererea tot mai mare de corn de rinocer, care era folosit în medicina tradiţională în China şi pentru mânere de pumnale în Yemen.
În 2008, subspecia rinocerului nordic alb a fost declarată oficial dispărută.
