Prilejuite de aparitia la Humanitas a unui volum antologic din scrierile lui Winston Churchill, Vorbe de duh, mai degraba extrase din savuroasele sale discursuri parlamentare, randurle de fata vor sa faca un salt in timp si sa asocieze figura mairelui om politic cu democratia din Grecia intinata la sfarsitul anului trecut de demonstratiile haotice ale studentilor de acolo.
Se stie, Churchill nu ne-a iubit. Daca ne iubea facea ceva ca sa ne scape de rusi. Lui insa i-a pasat de greci si de aceea si-a pus in functiune toate inteligenta si influenta de care dispunea pentru a pastra Elada in sfera de influenta a lumii libere. Miscarea lor comunista foarte apriga imediat dupa razboi, o adevarata forta social politica fata de care mana de comunisti de import pe care o aveam noi era foc de paie, putea sa impuna in Grecia un regim de stanga dirijat de Moscova cu toate neajunsurile ce ar fi decurs. Dar Churchill nu a vrut. Le-a varat grecilor cu de-a sila democratia pe gat, a fost de acord cu transformarea tarii in republica, iar urmarile se vad pana in ziua de azi.
Grecia intrata in Uniunea Europeana a devenit un stat prosper. Fara vulpoiul britanic saracia ar fi fost stapana in tara arhipelag si nu ai fi gasit un fir de lamaie. Cu toate acestea, grecii raman un popor de stanga de nici n-ai zice ca din neamul lor s-a ridicat un Onasis si alti mari magnati.
Mi-aduc aminte ca in 1989, cunoscand o delegatie elena la un fel de simpozion organizat sub auspiciile vremurilor de atunci, m-am ingrozit citind incantarea de pe fetele lor fata de tezele socialiste privitoare la imperialism, cursa inarmarilor, tiermondism…
Ei se pretind fruntea ortodoxiei si ca sa ajungi la Athos trebuie sa le faci mari plecaciuni. Dubla lor ascendenta din Antichitatea clasica si din Bizant ii face un fel de zei ai Balcanilor fata de care celelalte rude ortodoxe, noi, bulgarii, sarbii, suntem cenusarese. Dar ar trebui spus ca in nici una din tarile astea nu s-ar intampla ce am vazut la ei, adica derbedei, ca altfel nu ai cum sa-i numesti, care agata gunoaie in bradul de Craciun din centrul Atenei. Noi suntem natarai, sarantoci si torontoci, altceva, dar sa facem asemenea porcarii niciodata. Poate exagerez din spirit patriotic, dar asta-i adevarul, inca nu am atins performanta de-a profana chiar la miez, suntem si aici periferici.
Prin ce s-a intamplat la greci la sfarsitul lui 2008 distinsa noastra rubedenie duhovniceasca a regresat enorm sau a aratat ca degeaba in urma cu sase decenii dl WC s-a batut pentru ei.
