Intr-o societate in care dezbaterile politice lipsite de esenta acapareaza haotic agenda publica, adevaratele probleme sunt expediate sub pres. Dinamica in speta inregistreaza insa un efect pervers: dupa un exil impus iresponsabil, aceste probleme reapar violent in sfera publica, iar cand o fac, presa si politicienii romani s-au obisnuit sa le prezinte sub platosa gaunoasa a senzationalului.
Relatia dintre etnicii romi si majoritate are alura unui astfel de subiect. si asta, intrucat tensiunile latente continua sa existe. Nerezolvate, ele vor genera periodic conflicte mai mult sau mai putin violente, imposibil de preintampinat in lipsa unui efort concret de intelegere a fenomenului.
Pe de alta parte, ignorarea a peste 1,5 milioane de romi face ca o parte semnificativa a Romaniei sa participe prea putin sau aproape deloc la progresul intregii societati.
Pe acest fond, timp de o saptamana, printr-o suita de interviuri si reportaje zilnice, „Romania libera” aduce in dezbatere coabitarea problematica dintre romi si restul populatiei. Povestile culese de reporterii „R.l.” sunt edificatoare: langa Brasov, 1.000 de tigani sunt izolati de restul satului printr-un zid de trei metri; langa Orastie, segregarea ia forme similare in doua epoci diferite: un gard de doi kilometri si saracie lucie si inainte, si dupa ‘89; in Hadareni, locul unor incidente sangeroase, banii destinati reconstructiei locuintelor incendiate de romani s-au cheltuit de mantuiala; la Bucuresti, o tanara a devenit mediator sanitar si isi convinge concetatenii sa mearga regulat la medic; o profesoara de franceza resimte in facultate complexul de a fi rom, iar viata sa ia o turnura radicala; doi tineri de aceeasi etnie isi construiesc cariera in finante intr-o multinationala unde colegii i-au crezut indieni.
„Romania libera” lanseaza astazi un ciclu de dezbateri pe marginea unor teme cu rezonanta in societatea romaneasca. Seria va aparea lunar si va depasi prejudecatile, tabuurile si perspectivele superficiale cu care sunt adesea tratate realitatile noii Romanii. Una in care dezbaterile politice lipsite de substanta acapareaza haotic agenda publica, iar adevaratele probleme sunt expediate sub pres.
Relatia dintre etnicii romi si majoritate are alura unui astfel de subiect. si asta, intrucat tensiunile latente continua sa existe. Nerezolvate, ele vor genera periodic conflicte, unele violente, imposibil de preintampinat fara un efort concret de intelegere a fenomenului. Pe de alta parte, ignorarea a peste 1,5 milioane de romi face ca o parte semnificativa a Romaniei sa participe prea putin la progresul intregii societati.
Pe acest fond, prin sapte interviuri si reportaje zilnice, „R.l.” aduce in dezbatere multitudinea fatetelor care vizeaza coabitarea problematica dintre romi si restul populatiei. Una dintre acestea, poate cea mai neinsemnata, dar care arata cat de greu se gasesc solutii acceptate de ambele parti, priveste cuvantul care defineste aceasta comunitate: romi sau tigani? Din dorinta de a prezenta situatia cat mai echilibrat cu putinta, ascultand cu egala atentie argumentele ambelor parti, „R.l.” va folosi in relatarile sale ambele cuvinte.
Dezbaterea se deschide astazi cu o tripla radiografie: a situatiei romilor, a raporturilor dintre acestia si ceilalti romani si a sincopelor de care sufera politicile internationale de incluziune, stabilite de Uniunea Europeana.
Serialul continua maine, cu un reportaj (inclusiv video) dintr-o comuna brasoveana, unde un zid de trei metri separa tiganii de romani si de maghiari. Pe pagina de internet a ziarului, articolele din aceasta serie vor fi insotite si de produse multimedia.
Multe dintre stereotipurile dupa care sunt judecati romii s-au coagulat in jurul imaginii lor romantice. Mai exact, romul este indubitabil asociat cu muzicantul care duce o viata fara constrangeri, simbol al libertatii, vazut intr-o atmosfera de muzica, dans, magie, ghioc si senzualitate. Altfel spus, majoritarul il accepta pe rom, ba chiar il apreciaza, dar numai cand acesta se invecineaza cu mitul. O lume magica, dar care in realitate nu exista.
„Imaginea idilica a romului vine din Romantismul european. Nu toti romii sunt muzicanti, s-a format o perceptie gresita. De fapt, majoritatea romilor nu sunt muzicanti. La fel vorbim si despre prejudecata ca romii practica magia, vrajitoria. Acesta e un complex care exploateaza mai degraba superstitiile celorlalti. Romii intre romi nu-si descanta. E doar un serviciu pe care-l practica pentru societatea din jur, careia ii exploateaza credulitatea.
Asa cum si politicienii exploateaza credulitatea votantilor”, explica sociologul rom Nicolae Gheorghe. Specialist in problemele comunitatii din care provine, profesorul Nicolae Gheorghe s-a numarat, la inceputul anilor ’90, printre initiatorii miscarii pentru drepturile minoritatii rome. Un alt nume din aceasta generatie este cel al sociologului Vasile Burtea. Ulterior, din aceasta platforma de activism au luat nastere partidele si asociatiile romilor din Romania.
„Hotia place majoritarilor”
Stereotipurile imbraca forme diverse cand imaginea idilica a romului intra in plan cotidian. Prejudecatile se schimba si ele brusc si capata conotatii negative si generalizatoare: toti romii sunt catalogati ca hoti, nespalati, zgomotosi sau imorali. „Intr-adevar, la romi a existat un neam al hotilor, care traia numai din furat, numit «ciori». In limba romani, «cior» inseamna chiar hot. Insa acest neam a disparut, cum au disparut si geambasii”, adauga si sociologul Vasile Burtea, pentru ca apoi sa raspunda atacurilor frecvente in acelasi registru: „In schimb, hotia a ramas, iar asta a placut cel mai mult majoritarilor, pentru ca au dus-o la perfectiune.
Majoritarul nu se mai incurca cu portofelul, cu luatul porumbului de pe camp, cu cositul lucernei, cum face romul, ci merge la flota, la banci, la uzine, indeletniciri pe care romul nu le are”. Un alt stereotip combatut de Vasile Burtea tine de lene. „De ce or fi asa nu stiu, pentru ca o mie de ani au lucrat pe pamanturile altora. Au fost robi sau casasi, au muncit in curtile si gradinile stapanilor, in bucatarii”, puncteaza sociologul.
Potrivit specialistilor, desi nebagata in seama, caderea comunismului a pus un alt semn de egalitate intre romi si romani: „Avem grupuri de romi care au invatat calatoria libera de dupa 1990, impreuna cu osenii, maramuresenii, cu disponibilizatii din Valea Jiului. Ei au intrat in societatile occidentale si au invatat sa foloseasca resursele de acolo, unii muncind, altii beneficiind de ajutorul social, altii comitand infractiuni. Intr-adevar, sunt romi implicati in retele de trafic de persoane sau de criminalitate organizata, dar fac asta impreuna cu neromii. si la CAP-uri fura toata lumea impreuna”, completeaza Nicolae Gheorghe.
„Romaneala” in loc de „tiganeala”?
Imaginea negativa a comunitatii rome transpare si din cadrul formalizat al limbajului. In opinia sociologilor, jignitoare sunt unele expresii pe care majoritarul le-a introdus in exprimarea uzuala. Cateva exemple sunt edificatoare: „se cearta ca la usa cortului”, „e o bulibaseala” sau „ce este tigania asta?”. „Nu inteleg de ce nu se spune «romaneala» in loc de «tiganeala». Pana si presedintele tarii a spus «tiganca imputita». Aceste expresii sunt ceea ce in sociologie se cheama «habits of the hearts», obisnuinte ale gandirii, ale mentalului, pe care le reproducem automat”, explica Nicolae Gheorghe. In schimb, Delia Grigore, profesor la Catedra de limba romani a Universitatii Bucuresti, incrimineaza media pentru perpetuarea acestor stereotipuri: „In audiovizual, sub umbrela de pamflet, poate intra orice, ceea ce nu este corect.
Una e sa ironizezi un politician pentru niste greseli si alta e sa te legi de trasaturile unui grup etnic. In emisiunile pamfletare, romii sunt vesnic simbolul prostiei, al nesimtirii, al mizeriei”.
„Toata Europa discrimineaza romii”
Este Romania singura tara care nu a rezolvat definitiv problema minoritatii rome? Pentru a afla raspunsul, „R.l.” a stat de vorba cu Jean-Pierre Liegeois, profesor la Universitatea din Paris –V Sorbonne, un reputat cunoscator al acestei etnii.
» „Romania libera”: Are anumite particularitati discriminarea in Romania?
Jean-Pierre Liegeois: Discriminarea nu este mai mare in Romania decat in alte parti, ci este, din pacate, generala la nivel european. Problemele apar in mod diferit, de la loc la loc. Au existat perioade caracterizate de o crestere a discriminarilor, cum a fost, de pilda, cazul in Romania anilor ’90. Atunci au fost arse case ale romilor, dar la fel au fost situatii similare in Spania, in alta perioada. Respingerea copiilor la scoala se regaseste in mai multe tari, la fel aspectele legate de segregare. Ultima decizie a Curtii Europene pentru Drepturile Omului sanctioneaza tocmai aceasta idee de segregare la nivel educativ.
» „R.l.”: Exista o tara care poate fi luata ca model pe diminuarea fenomenului de discriminare?
J-P.L.: Progrese s-au facut in mai multe state. Nu exista insa nici o tara care poate fi data ca model, dar, pe de alta parte, nu poti sa spui ca mai exista tari care sa nu fi facut nimic pentru diminuarea discriminarii. De pilda, Romania e criticata din exterior, insa in aceeasi masura exista si o autocritica puternica. Daca ne gandim insa la educatia din Romania, ceea ce o caracterizeaza este reteaua de inspectori care se ocupa de scolarizarea copiilor romi si care functioneaza in fiecare judet. Apoi, exista reteaua de mediatori sanitari. Romania este prima tara care a luat astfel de masuri si acum este urmata de alte state, fiindca acestea s-au dovedit indispensabile. Insa Romania sta prost la sanctionarea penala a discursurilor publice discriminatorii la adresa romilor.
» „R.l.”: De ce exista atatea dificultati la nivel european pentru incluziunea romilor? Poate pentru ca sunt priviti cand prea dur, cand prea idilic?
J-P.L.: Sunt prejudecatile si stereotipurile necunoscatorilor. Acestea inspira uneori masuri. Cand ele sunt si adoptate, aceleasi stereotipuri si prejudecati vin sa justifice aceste masuri adoptate. Deseori, romii sunt facuti responsabili de situatii in care ei sunt, de fapt, victime.
» „R.l.”: Cat de mult perpetueaza mass-media aceste stereotipuri?
J-P.L.: Mass-media are un rol esential: prin difuzarea stereotipurilor si a prejudecatilor, pe de o parte, si in cel al corectarii acestor derapaje, pe de alta. Media joaca un rol esential in vizibilitatea faptelor care ii vizeaza pe romi. O atitudine de respingere exista la nivel cotidian in mai multe tari, in Spania, in Italia, in Franta etc., insa daca mass-media nu ar pune obsesiv proiectorul pe ele, aceste lucruri ar trece neobservate. Un exemplu concludent in acest sens este ceea ce s-a intamplat in Italia.
» „R.l.”: Vi se pare corect asocierea infractiunii despre care se relateaza cu etnia?
J-P.L.: In multe state este interzisa asocierea apartenentei etnice cu infractiunea. si in Franta, ca sa va dau un exemplu critic, se foloseste in presa si in mediile politice expresia „gens de voyage”, adica nomazi, desi aceasta nu este o caracteristica etno-culturala esentiala.
» „R.l.”: Care este cel mai discriminatoriu proverb francez legat de romi?
J-P.L.: Sunt mai degraba expresii decat proverbe. Se aude foarte des in familiile franceze expresia „esti murdar ca un tigan” sau „fura ca un tigan”. Sunt expresii care fac parte din limbajul nostru cotidian. Uneori nici nu-ti mai dai seama ca le folosesti. La scoala, invatand sunetul „ien”, aflam si ca „bohémien”, unul dintre termenii peiorativi pentru a-i desemna pe romi, rimeaza cu „vaurien”, adica o persoana fara nici o valoare morala. Sau, cum spune o fermiera care tocmai si-a pierdut o gaina, „doar daca n-a omorat-o cainele sau n-a fost furata de tigani”. z
Jean-Pierre Liegeois a infiintat, in 1979, „Centrul de Cercetari pentru Tigani”, pe care l-a condus pana in 2003, iar recent a acordat un interviu „Romaniei libere”. In opinia sa, chiar daca a facut progrese de pionierat in Europa, Romania sta totusi prost la sanctionarea discursurilor publice discriminatorii la adresa romilor.
„Preferam sa tinem romii dependenti”
Modalitatea in care romania se raporteaza la problemele comunitatii rome contabilizeaza bile albe, dar si negre. Adesea, asistarea sociala a romilor atrage critici dintre cele mai vehemente. Gelu Duminica este presedintele Asociatiei „Impreuna”, un ONG activ pe zona promovarii intereselor etnicilor romi. Din punctul sau de vedere, in ciuda unor reale progrese, Romania se afla mult in urma unor state europene unde minoritarii romi detin o pondere considerabila. Pe scurt, daca in unele state romii sunt motivati sa se descurce singuri, fara ajutor de stat, in Romania e stimulata dependenta: „N-am invatat nimic din ceea ce s-a intamplat in jurul nostru. Slovacii, de pilda, au un model de venit mediu garantat eficient. Sa presupunem ca acesta are valoarea de 100 de euro.
Ei au spus asa: «Daca tu castigi 50 de euro pe luna, dar legal, eu, statul, continuu sa-ti dau suta de euro. Daca tu inregistrezi 70 de euro venit legal, eu iti dau doar 80 de euro. Daca tu inregistrezi 150 de euro venit legal, eu nu iti mai dau nimic». Asta inseamna activare sociala! In schimb, noi preferam sa tinem acesti oameni dependenti de sistem din simplul motiv ca sunt masa de manevra. Un exemplu sunt alegerile recente – cine nu voteaza cu noi, nu mai vede ajutor social, cam pe sintagma asta s-a functionat”, considera Gelu Duminica.
Doi euro pe rom
Incluziunea sociala nu sufera insa doar din motive de filosofie. Exista si cauze pragmatice: proasta absorbtie a fondurilor europene. La acest capitol, Romania sta prost in toate domeniile. Politicile destinate romilor nu fac exceptie: tara noastra a pierdut 9,5 milioane de euro din cauza incapacitatii de absorbtie: „A existat schema de grant Phare 2006, sprijin pentru implementarea Strategiei de Imbunatatire a Situatiei Romilor. Prevedea acoperirea cu fonduri europene si nationale a patru domenii: sanatate, ocuparea fortei de munca, activitati generatoare de venit si infrastructura. Romania a pierdut 9,5 milioane pentru ca nu a reusit sa le absoarba. Ca sa nu mai vorbim de Strategia de Imbunatatire a Situatiei Romilor, document programatic al Guvernului Romaniei, care n-a avut niciodata bani de la buget”, sustine presedintele Asociatiei „Impreuna”.
Cati euro inseamna in final pentru fiecare rom? „Intre 1999 si 2006, s-au cheltuit pe incluziunea romilor 50 de milioane de euro. Reiese ca ar fi 2 euro per cap de rom per an. Despre asta vorbim”, puncteaza Gelu Duminica.
„Reprosez ONG-istilor de azi oportunismul”
Miscarea pentru drepturile civile ale romilor din Romania a prins un nou avant dupa caderea comunismului. La aproape 20 de ani dupa ce au pus bazele unei platforme din care au rezultat asociatiile si partidele de astazi ale acestei etnii, doi dintre pionieri, Nicolae Gheorghe si Vasile Ionescu, critica deopotriva statul roman si actualii activisti romi.
„Deceniul de Incluziune Sociala a Romilor” reprezinta prima incercare de imbunatatire a situatiei romilor din Europa Centrala si de Sud-Est, iar initiativa a fost adoptata de opt tari: Romania, Bulgaria, Ungaria, Croatia, Cehia, Slovacia, Macedonia si Serbia si Muntenegru. Asadar, teoretic, Romania se afla in plin deceniu de incluziune. Practic insa, suntem performeri ai excluziunii.
„Din punctul de vedere al politicilor pentru minoritati nationale, suntem o tara performanta. Romii au reprezentant in Parlament, s-a infiintat Agentia Nationala pentru Romi. La nivel institutional, s-au facut cateva miscari, dar problema este ca s-a facut totul superficial, ca sa aratam europenilor ca ne facem treaba. Noi, activistii, am fost complici la mistificarea realitatii”, explica sociologul Nicolae Gheorghe. Potrivit acestuia, perioada de preaderare a Romaniei la Uniunea Europeana a plasat statul roman intr-o situatie paradoxala: „Am vrut sa aratam europenilor ca am indeplinit una dintre conditiile impuse de UE, care nu stia cum sa lucreze cu problema romilor in Europa Centrala si de Rasarit. N-au avut tari cu populatie masiva de romi. Deci o UE care nu stia cum sa rezolve problema romilor a cerut tarilor candidate sa o rezolve, iar noi ne-am prefacut cu totii ca asta facem”.
Nicolae Gheorghe amendeaza si principiul generalizarii, care ar functiona in societatea romaneasca, si nu numai, fara sincope. La mijloc e vorba despre acei romi care, prin viata si activitatile de zi cu zi, evadeaza din tiparul deja fixat in mentalul colectiv. O categorie de oameni care nici nu fura, nici nu cersesc solidaritatea celorlalti: „N-am ajuns sa discutam despre ceea ce se intampla pe segmente, la nivelul populatiei de romi. Anume, ca exista o populatie stratificata social, in care ii luam pe toti ca fiind exclusi si marginali, cand nu este de fapt asa. Exista si o clasa, o patura sociala subtire bine integrata”.
„Toti am invatat sa ne autovictimizam”
Cum insa, nici din perspectiva reprezentantilor de varf ai etniei rome, categoria mai sus invocata nu este si cea reprezentativa in cel mai inalt grad, privirile tuturor continua sa se abata asupra romilor situati la periferia sociala. Aici, statul este considerat principalul vinovat. El ar fi responsabil pentru inactivitatea romilor, pe care i-ar fi invatat sa fie dependenti social, stare care ar fi condus spre o tendinta nociva de autovictimizare: „Sunt cateva grupuri de romi care, din cauza acestei dezintegrari din sistemul economic, au devenit dependenti de ajutorul social.
Asa i-a invatat societatea, din pacate, iar noi, activistii romi, autoritatile locale si toate institutiile care se ocupa de asistarea romilor, am contribuit la asta. Avem o tara cu milioane de asistati social. Toti am invatat sa ne autovictimizam cumva, ca sa mai obtinem ceva de la bugetul de stat. Asadar, din faptul ca unii romii sunt mai dependenti social, pare ca sunt si mai discriminati social”, conchide Nicolae Gheorghe.
„Le repetam ca sunt romi”
Din punct de vedere cultural, activistii romi dezaproba si practicile reminiscente din „Epoca de Aur”, cand statul comunist practica integrarea romilor fara a respecta si dreptul la diferenta. „Un profesor discrimineaza abia atunci cand nu-l intereseaza ca in clasa lui este sau nu un rom. Daca m-ai integrat, dar nu mi-ai respectat diferenta etnica, atunci tot procesul este fals. Va dau un exemplu: vin in vizita o familie de musulmani si una de crestini. In spiritul egalitatii, le oferi ambelor familii o friptura de porc. Evident ca musulmanii vor fi discriminati. Tu, aparent, nu discriminezi, dar prin faptul ca nu te informezi asupra diverselor elemente din cultura fiecaruia, o faci. Deci ca sa nu discriminezi trebuie sa faci uneori diferenta. Asta s-a intamplat in toata perioada comunista – integrare, dar cu asimilare”, spune Delia Grigore.
Sociologul rom Nicolae Gheorghe, unul dintre primii activisti de dupa 1990, critica politicile de incluziune si intrucat ele au fost mult tratate prin prisma etniei: „Chestiunea etnica a devenit prioritara dupa ’90. Pentru ca am vrut sa-i atragem de partea noastra, le repetam si celor care nu mai doreau sa se considere romi faptul ca sunt romi, ca sa voteze Partida Romilor, sa vina spre ONG-uri. Astfel s-a nascut o pedagogie a etnicitatii care a inceput sa ia aspectul unei pedagogii rasiale”.
„Acesti noi intelectuali au faramitat etnia”
Dincolo de ineficienta politicilor de stat cu privire la comunitatea roma, naste totusi intrebari modul in care s-au implicat asociatiile de romi in rezolvarea problemei incluziunii. Pionierii activismului pentru drepturile romilor din Romania accepta chiar ca este vorba de iresponsabilitate. Veteranii invoca oportunismul noii paturi de intelectuali romi, care ar fi mai interesati de bani decat de situatia comunitatii. „Reprosez ONG-istilor de azi oportunismul si faptul ca nu continua ce a inceput generatia noastra. La inceputurile anilor ’90, ne-am propus sa cream o intelectualitate roma.
Si am rezolvat asta cu locurile speciale pentru romi in universitati. Acesti noi intelectuali au faramitat etnia romilor in 1.000 de ONG-uri, dupa principiul «poate mai ciupim un proiect», insa niciodata nu se stie finalitatea”, acuza Vasile Burtea. Potrivit acestuia, activismul actual e iluzoriu: „Totul se consuma in seminarii si deplasari, fara corespondenta cu realitatea. Dezorganizarea are drept cauza si o lipsa acuta de lideri si asta ar trebui sa fie problema interna a comunitatii. Cred ca si noi, profesorii, avem o vina aici, pentru ca am fost prea permisivi cu ei”.
Ideea sa e dusa mai departe si de Vasile Ionescu, unul dintre fondatorii Miscarii Rome: „Etnicitatea roma este un fragil contract psihologic, penduland intre un angajament afectiv din ce in ce mai slab si frustrat al comunitatilor biculturale si un angajament de continuitate, individualist si deseori oportunist al unor lideri romi. Consecinta e dezvoltarea slaba a unor piete interne de idei, o precaritate a spatiului public care amplifica decalajul dintre cultura roma si culturile statelor”.
