» Nicolae Manolescu a ratat intrarea ca membru titular in Academie, neintrunind necesarul de doua treimi din voturile Adunarii Generale.
» Printre noii admisi pe lista "titularilor" in Academia Romana apare numele scriitorului Nicolae Breban, care a trecut la limita proba votului.
» In timp ce Manolescu sustine ca a fost sanctionat pentru verdictele critice din "Istorie", alti intelectuali acuza carentele structurale ale Academiei.
Pentru a doua oara in ultimii ani, Nicolae Manolescu a cazut la votul Academiei. Faptul de a fi publicat de curand "Istoria critica a literaturii romane", volumul despre care se spune ca scoate din uz canonul critic fixat de George Calinescu acum 50 de ani, nu a fost un argument suficient de puternic pentru Adunarea Generala a Academiei, Manolescu obtinand 24 de voturi pentru si 15 impotriva, insuficient pentru a atinge pragul celor doua treimi necesare pentru accederea la pozitia de membru titular al institutiei. Nicolae Breban, care a candidat pe celalalt loc liber al Sectiei de Filologie si Literatura, a obtinut sufragiile necesare propulsarii sale ca titular.
Cei doi au fost propusi pentru aceasta pozitie de Eugen Simion, presedintele sectiei de Filologie si Literatura, fiind sustinuti, conform presedintelui, "in unanimitate" de membrii sectiei de Filologie si Literatura, "insa Manolescu a cazut la votul Adunarii Generale. Putin a lipsit sa nu cada si Nicolae Breban, care a avut doar un vot peste pragul celor doua treimi", a dezvaluit pentru "R.l." Eugen Simion. Criticul Nicolae Manolescu a declarat, pentru Mediafax, ca nu e "surprins foarte tare de rezultat", gasind "foarte probabil" ca membrii Sectiei de Filologie si Literatura sa nu-l fi votat din cauza verdictelor critice si a portretelor acide facute in "Istoria" sa; "insa nu pot sa acuz fara probe", a incheiat criticul.
Fanus Neagu, D.R. Popescu si Augustin Buzura sunt deja membri titulari
In sectiunea literara si filologica a Academiei, se regasesc numele lui Fanus Neagu, D.R. Popescu, Augustin Buzura – scriitori care nu au chiar parte de onorurile unor staruri literare, fiind priviti mai degraba ca autori de raft secund. Eugen Simion sustine insa ca membrii acestei sectii "i-au propus si sustinut in unanimitate atat pe Breban, cat si pe Manolescu – deci nu aici a fost problema. La vot, noi am fost patru-cinci, restul – fizicieni, oameni ai stiintelor exacte". Faptul e cu atat mai bizar cu cat statutul Academiei stipuleaza clar ca "unicul criteriu de primire in Academia Romana este caracterul de exceptie al contributiei candidatului in stiinta sau cultura (impactul asupra domeniului in care activeaza, originalitatea contributiilor, intr-un cuvant excelenta in cercetare si creatie)."
In ce masura un vot "universalist", dat de oameni care nu au tangenta cu domeniul din care vine un candidat, poate valida contributia "de exceptie" este o problema pe care o recunoaste si Eugen Simion. "Noi am incercat sa schimbam regulamentul (Eugen Simion a fost presedinte al Academiei in intervalul 1998 – 2006; n.red.), insa intre timp schimbarea propusa de noi a fost modificata si astfel s-a ajuns la aceasta situatie absurda". Pe de alta parte, criticul nu vede insa o contradictie intre votul secret (in urma caruia a cazut Manolescu) si principiul "transparentei depline" care trebuie sa guverneze primirea noilor membri (conform regulamentului Academiei): "E o regula a jocului democratic, votul poate fi secret sau nu".
Criticii literari sustin ca institutia academica are nevoie de o reforma
Nici criticul literar Costi Rogozanu nu imbratiseaza pe deplin ipoteza lui Nicolae Manolescu, conform careia votul negativ a fost o sanctiune pentru portretele facute unora dintre membrii Acedemiei in Istoria sa critica: "Cat despre explicatia data de Manolescu insusi, cum ca Istoria Literaturii ar fi deranjat prea mult, o gasesc plauzibila pana la un punct. Pentru ca acolo au votat si oameni cu pregatiri dintre cele mai diverse, nu doar "umanistii". A fost, de fapt, un vot politic. In Academie este conservata rezistenta nouazecista fata de nou, fata de criticii aprigi ai regimului Ceausescu. A fost un vot impotriva unui cetatean care a incercat sa impuna pareri liberale si care a criticat destul de dur vechile ierarhii.
Este motivul pentru care Eugen Simion, un om care crede in continuitatea sistemului de valori ante-post-89, este acolo, iar Manolescu nu este inca. stiu ca Simion l-a propus pe Manolescu, dar asta dintr-un soi de respect intre doua tabere profund diferite care inca exista si fac legea in zona conservatoare a culturii romane". Deficienta este, prin urmare, de cautat in alta parte, structurala: "Nu prea inteleg dorinta lui Nicolae Manolescu de a intra in Academie, asa cum nu am priceput de ce a vrut sa fie seful Uniunii Scriitorilor. Totusi, e bine ca a existat aceasta respingere pentru ca ne putem concentra poate asupra componentei Academiei si asupra indivizilor care s-au strans intr-un loc unde ar fi trebuit sa fie numai elite. Gasim acolo probabil cel mai straniu amestec de competenta si impostura dintr-o institutie culturala romaneasca."
Costi Rogozanu nu este insa o voce singulara; si criticul Ion Bogdan Lefter vede in respingerea lui Manolescu un simptom al unei carente mai adanci a Academiei: "In ce-l priveste pe Nicolae Manolescu toate onorurile, inclusiv calitatea de membru titular al Academiei, i se cuvin. Cariera sa exceptionala ofera toate argumentele. Functionarea Academiei Romane este, insa, o problema aparte. Cel putin in Sectia de Filologie si Literatura sunt si membri discutabili, sunt si absente gravissime (de la Mircea Horia Simionescu si Mircea Ivanescu, la serban Foarta si Norman Manea) – incat compozitia de acolo edeparte de a reflecta situatia Literelor contemporane, in maniera in care se intampla in academiile respectabile din lume, cu autori prestigiosi ajunsi la varste venerabile."
Or, spune criticul, aceasta situatie este o sursa constanta de probleme: "De aici incolo ne putem imagina orice: distorsiuni ale votului datorate invidiilor, tendinte de mentinere a controlului in posesia celor aflati deja pe lista titularilor, eventuale frustrari provocate de activitatea critica a lui Manolescu, mai de mult sau mai recent (in "Istoria critica a literaturii romane"). Oricum, el ramane membru corespondent al institutiei, sporindu-i astfel credibilitatea si mascandu-i subrezeniile. Titularii ar fi trebuit sa tina cont de asta."
