Mai tine cineva minte numele Larry Watts? Nu? Pacat! Pentru ca s-ar putea ca evocarea acestui nume sa arunce putina lumina asupra afacerii PSD-Virgil Ardelean. Anul trecut, prin iulie, pe site-ul CIA a aparut un studiu semnat de Larry Watts asupra reformei serviciilor de informatii din spatiul ex-sovietic. In acest studiu apareau doua informatii foarte interesante despre Romania. Prima, ca prin luna mai a anului 1993, Romania si CIA au cosponsorizat o reuniune a serviciilor de informatii din regiunea Marii Negre in timpul careia copresedintele roman al reuniunii a fortat incuietoarea servietei colegului sau de la CIA si a compromis in felul acesta atat rezultatele acelei intalniri, cat si "relatiile dintre serviciile de informatii romane si americane" pentru mai multi ani. Reprezentantul CIA la acea intalnire se numea Aldrich Ames si a fost deconspirat mai tarziu ca unul dintre cei mai de succes agenti ai KGB in cadrul CIA.
A doua informatie era ca fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, a fost ofiter al Securitatii inainte de 1989, informatie relativ cunoscuta in Romania dupa ce Magureanu si-a publicat dosarul. In orice caz, presa nu a ascuns nici faptul ca domnul Watts a fost consilier pentru securitate al lui Ion Iliescu si fin al lui Ioan Talpes. si un dusman declarat al lui Virgil Ardelean… In 2003, acelasi Watts a prezentat, la Geneva, un raport numit "Documentul de lucru 111", in care prezenta modul de lucru in ceea ce priveste "controlul si supravegherea serviciilor secrete in Romania", in care denunta modul in care Virgil Ardelean conducea Directia Generala Interna de Informatii si Protectie Interna a Ministerului de Interne – UM 0962 –, fosta unitate doi si-un sfert. In principiu, Watts reprosa DGIIPI ca actioneaza in afara oricarui control civil transparent, cu alte cuvinte, ca actioneaza la ordinul prim-ministrului.
UM 0962 a fost tot timpul serviciul de informatii al Guvernului, pe care Adrian Nastase si Ioan Rus l-au intarit si l-au folosit pentru a strange informatii despre adversarii politici. Serviciul lui Ardelean a fost nici mai mult, nici mai putin decat o politie politica, pe care Nastase a folosit-o atat impotriva inamicilor din afara, cat si a celor dinauntru. Faptul ca Talpes a denuntat acest lucru in interesul lui Iliescu si al razboiului sau cu Nastase nu inseamna ca el nu este mai putin adevarat. Prin urmare, acest serviciu a fost si a ramas politie politica.
A trecut Ardelean in tabara lui Basescu? Este foarte posibil. Despre Ardelean se spune ca a pastrat pentru sine dischetele cu numele politicienilor beneficiari ai Caritas, ca a fost folosit pe scara larga de regimul Constantinescu pentru a obtine informatii despre coruptie pana acolo incat Constantinescu l-a aparat intotdeauna si l-a ridicat in grad de doua ori intr-un an.
Se mai spune ca, prin intermediul lui Gabriel Oprea, controleaza eficient lumea interlopa din zona Ilfov. si se mai spune ca, fiind santajabili amandoi, atat Oprea, cat si Ardelean sunt alegerile perfecte pentru Basescu. Daca acest lucru este adevarat, atunci opozitia lui Geoana si Vanghelie este perfect inteligibila. Oamenii lui Geoana si Vanghelie nu pot accepta sa fie controlati de oamenii lui Basescu. Chiar daca Ardelean pare, la prima vedere, sa fie un adversar al lui Basescu si Talpes, bine temperat, el putea fi strunit si s-ar fi putut dovedi util. Ca PSD
n-a inghitit acest lucru si ca l-a dat afara pe Oprea dovedeste ca, in calitatea sa de mostenitor al Partidului Comunist, PSD stie foarte bine ce conteaza cu adevarat si ceea ce conteaza este cine controleaza accesul la bani fara a fi tras la raspundere.
Ceea ce conteaza cu adevarat este reteaua de informatii privind relatiile de afaceri si de putere din randul "elitei" romanesti. Ceea ce conteaza este cine detine mai multe informatii despre altcineva, astfel incat acesta din urma sa fie mai vulnerabil santajului. Ceea ce conteaza este cine este mai militian decat altii. Nu vom afirma aici ca nimic nu s-a schimbat in Romania in ultimii 20 ani. S-au schimbat multe si in bine in societatea romaneasca. Dar in ceea ce priveste relatiile de putere, ne aflam in aceeasi situatie promiscua din 1989, in care dosarul si santajul definesc identitatea politica a oricui. Din punct de vedere politic, ramanem o tara de militieni.
