Nu au timp de scandal sau vor sa arate ca doua partide cu ideologii diferite pot guverna in pace chiar si in conditii de criza economica? si una, si alta daca se iau in calcul interesele de moment si pe termen lung avute de liderii PDL si ai PSD in momentul semnarii acordului care a condus la constituirea majoritatii actualei formule de guvernare. Sigur, pentru unii este suparator faptul ca politicienii celor doua partide nu au inceput sa se certe pe cascaval. Liberalii sperau ca scandalul sa se porneasca o data cu impartirea mandatelor de inalti demnitari, adica atunci cand gastile de baroni, care au sponsorizat partidele din greu, trag cu dintii de institutiile si functiile publice cele mai bogate in vederea recuperarii banilor dati in campanie.
Criza politica n-a aparut insa cum banuiau fostii guvernanti ca se va intampla. si nici nu exista in acest moment semnale negative privind contaminarea relatiei dintre pesedisti si democrat-liberali in masura sa dea satisfactie formatiunilor politice aflate in opozitie. Cum-necum, s-a reusit intrarea in paine a Cabinetului Boc fara un vacarm atat de mare incat sa influenteze colaborarea consfintita prin Pactul pentru Romania. Deocamdata, algoritmul a dat roade pentru ambele partide de guvernamant, toate solicitarile legate de obtinerea unor functii de stat fiind rezolvate fara contre sau ciocniri interpartide majore. Nu stiu exact care dintre cele doua forte politice, aflate acum sub aceeasi umbrela dupa multi ani, a facut compromisurile cele mai mari pentru a nu pune in pericol acordul semnat pe data de 15 decembrie.
Sau care lideri au strambat mai mult din nas cand locatarul de la Cotroceni i-a invitat la Sinaia pentru discutii tovarasesti dupa o noapte de chef prelungit. Intuiesc doar ca si in cazul impartirii posturilor de secretari de stat sau de prefecti se fac destule concesii in ambele tabere pentru a crea in randul populatiei imaginea unei stabilitati in actul de guvernare prin efortul comun al ambelor partide. In realitate, avem de-a face cu un simulacru politic pus in scena de cei mai importanti lideri cu scopul de a netezi drumul catre atingerea unor obiective strategice de partid cu scadenta in 2009. Ca atare, fiecare rival joaca o carte proprie de uzura la adapostul unor interese asa-zis publice in vederea obtinerii unor conditii optime pentru satisfacerea unor interese politice si materiale o data cu finalizarea impartirii puterii.
Miza este enorma daca se ia in calcul faptul ca baronii care au sponsorizat campania cer sa fie rasplatiti cat se poate de repede pentru a evita consecintele unor convulsii ce ar putea aparea intre pedelisti si social-democrati. Sunt multi bani europeni in joc ravniti de toata lumea. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca apropierea PSD de PDL, inclusiv de adversarul Traian Basescu, a fost facuta si pentru fondurile uriase venite de la UE si de la bugetul national pentru diverse proiecte in jurul carora se invart firme controlate de demnitari din actualul Guvern. Cine crede ca criza globala a reprezentat un pretext pentru apropierea celor doi rivali, care nu vor decat sa fereasca economia de recesiune, arata ca nu-i cunoaste pe gusterii din cele doua formatiuni. Este adevarat, exista si o miza politica, ma refer la cea prezidentiala, despre care conducerea PSD nu a vorbit pana acum.
Mircea Geoana s-a ferit sa discute pe larg despre alegerile pentru Cotroceni de teama ca nu cumva unii dintre colegii sai din partid sa-l faca "prostanac" a doua oara. A preferat sa faca pas cu pas pentru atingerea unor tinte personale, vezi obtinerea sefiei Senatului si ocuparea locului doi in CSAT, evitand sa reactioneze la unele voci razboinice care cer un congres extraordinar pentru clarificarea situatiei interne din PSD. Nici Iliescu, nici Nastase si nici Mitrea nu au dorit apropierea de PDL si Basescu. Amintiti-va de zicala lui Iliescu – "Daca ti-e frica de lup, nu intri in padure" – si veti intelege ca Geoana are de tras de pe urma deciziei de a accepta sa formeze Executivul cu partidul prezidential. Potrivit unor informatii, decizia cu pricina a fost influentata de ceea ce afirmam mai inainte: accesul baronilor la fondurile publice o data cu castigarea puterii.
Cat va dura logodna cu democrat-liberalii nu se stie. Hopul cel mare va fi probabil in vara, cand se va pune in discutie candidatura pentru functia de sef al statului. Daca Traian Basescu va dori un nou mandat, atunci este putin probabil ca social-democratii vor mai sta la aceeasi masa cu oamenii lui Emil Boc. Este posibil ca PSD sa coboare din trenul guvernarii mai devreme, avand in vedere ca PDL are o amintire trista: alungarea din Palatul Victoria de catre PNL cu ajutorul social-democratilor. Pana atunci insa se va lucra cu manusi, astfel incat fiecare partid sa primeasca partea ce i se cuvine din roata de cascaval a puterii. Au fost portofoliile de ministru, acum sunt functiile de secretar de stat, urmeaza posturile de prefecti, sefi de agentii si alte institutii guvernamentale, directori de spitale, dispensare, pravalii etc. Merita sa faci scandal cand sunt atatea de impartit?
