Bugetul va fi supus unor constrangeri deosebit de severe, daca nu dramatice, in 2009. Inainte de toate, ar trebui subliniat ca, obisnuit in anii din urma cu incasari mereu majorate, gratie cresterii economice, bune sau rele, sanatoase sau nesanatoase, obtinute, bugetul va fi complet dezorientat in conditiile incetinirii abrupte, daca nu chiar stoparii cresterii economice, care va atrage scaderi cel putin relative de incasari bugetare. Abia in asemenea conditii se vor vedea efectele concrete ale avertismentelor facute de mult timp de acei analisti (considerati "denigratori" ai marilor succese din economia "duduinda") care semnalau neprofesionalismul acelor masuri guvernamentale care nu doar ca nu aveau nici un gand sa faca iarna car si vara sanie, mai precis sa puna ceva deoparte pentru zile mai putin faste, dar, mai rau inca, stimulau consumul cand cresterea economica era realizata deja pe seama consumului. Bugetul vine acum sa infrunte zile negre fara vreo rezerva, ba, si mai si, cu deficite intinse la maximum fata de normele admise in Uniunea Europeana.
In plus, stie oricine ca, in conditii de restrangere a activitatii economice, incasarile la buget scad obiectiv, dar, dincolo de aceasta, firmele incearca sa se salveze pe seama bugetului, intarziind plata obligatiilor sau chiar folosind arieratele bugetare ca parghie sistematica pentru iesirea din constrangeri. Se mizeaza direct pe faptul ca replicile autoritatilor, si asa slabe in general in Romania, devin, in conditii de criza, si mai inconsistente contra rau-platnicilor de teama consecintelor sociale.
Pentru noul guvern, constrangerile teribile vor veni de la insesi mostenirile cele mai nefericite de la fosta guvernare. Nefericite, pentru ca, in timp ce cantaresc foarte greu economico-financiar, n-au fost generate decat politic, fara vreo legatura cu criza economica, ci, dimpotriva, in contra curent cu aceasta. Este vorba, pe de o parte, de aiuritoarea crestere cu 50% a salariilor profesorilor, legiferata de Parlament si care poate declansa cereri similare in intreg arealul bugetar. O asemenea spirala salariala nu poate fi, evident, sustinuta bugetar, iar noul Guvern, impreuna cu noul Parlament, trebuie s-o amane sine die sau s-o esaloneze pe termen lung, pana ce efectele crizei economice se vor fi estompat vizibil. Este vorba, pe de alta parte, de si mai aiuritoarea crestere a punctului de pensie la 45% din salariul brut, de asemenea legiferata de Parlament. Crestere absolut imposibil de finantat din bugetul de pensii, chiar si din punct de vedere strict matematic. Daca numarul de pensionari este, una peste alta, cam acelasi cu numarul de salariati contribuenti la sistemul de asigurari de pensii, atunci inseamna ca atat cat se ia procentual de la un salariu in medie drept contributie pentru pensii atat se poate si da ca pensie in medie! Or, contributia in 2009 va fi de 27% din salariul mediu brut, neputandu-se deci acoperi un punct de pensie de 45%! Restul sunt povesti. Sa fie clar, chiar daca exista, cresterea economica poate finanta cresterea pensiilor, dar nu cresterea punctului de pensie, care este un raport si care nu poate fi schimbat decat luand bani din alta parte decat de la bugetul de pensii!
Noul Guvern care va rezulta din alegerile parlamentare si care isi va intra in paine practic de la inceputul anului 2009 va fi in situatia fie de a anula aplicarea incalificabilei legi cu pricina, fie de a forta finantele tarii, compromitand pur si simplu bugetul de stat pentru a suplimenta bugetul de pensii. Fata de parametrii bugetari actuali, 2009 va aduce, in ambele situatii, corectii care vor marca inceperea platilor in contul notei acumulate de ani de zile prin consum peste plapuma proprie. In mod evident insa, daca bugetul de stat va fi cel amputat, nota de plata va incepe sa fie achitata mult mai precipitat si cu efecte mai grave pentru segmente largi de populatie.
Problemele bugetare in 2009 sunt complicate de faptul ca vor exista mai multe restrictii in recurgerea la solutia intotdeauna aplicata pentru a iesi din constrangeri: amputarea cheltuielilor pentru investitii! Pe de o parte, va trebui ca autoritatile sa nu se atinga in constructia bugetara de sumele prevazute drept cofinantari pentru proiectele sustinute din fonduri europene, caci altfel nu vin fondurile europene insele, ceea ce ar da peste cap complet veniturile pe care poate miza bugetul. Pe de alta parte, niscai alocari pentru investitii trebuie facute in conditiile crizei ca stimulent minim in combaterea acesteia.
In esenta, exista toate premisele ca noile autoritati bugetare sa se vada obligate, in ciuda bla-bla-urilor electorale, sa majoreze impozitele, fie TVA, fie nivelul cotei unice, fie amandoua. Caci, in privinta depasirii pragului admis de Uniunea Europeana (de 3% echivalent PIB) in deficitul bugetar, aceasta pare aproape exclusa, in masura in care toti ochii externi, de la cei ai FMI la cei ai Comisiei de la Bruxelles, vor fi atintiti asupra autoritatilor de la Bucuresti, spre a nu le permite sa execute un asemenea derapaj. Atat doar ca marirea taxelor si impozitelor nu este o certitudine si pentru incasari bugetare asiguratorii, deoarece exacerbeaza evaziunile fiscale, mai ales in conditii de criza economica.
