Inteleptii din toate veacurile au spus ca binele omului depinde de ceea ce se afla in sine insusi, se petrece inlauntrul sau ca rod al simtirii, al vointei, al cugetarii.
Cum putem dobandi acest bine al fiintei noastre? Negresit, pe langa cele trebuincioase trupului, traiului zilnic, trebuie sa avem de infaptuit si un rost, un tel care sa ne dea o implinire vietii, un inteles inalt, si cu care sa ne putem impodobi zilele, anii pe care-i traim in toate anotimpurile varstei noastre.
Iata cat de simplu si de frumos rosteste acest indemn Ibsen (dramaturg norvegian, 1828-1906): "E-naltator sa iti alegi un tel / si-apoi, trecand prin foc, s-ajungi la el." Cei care nu avem un tel, un ideal suntem lipsiti de steaua calauzitoare a vietii si nu mergem decat prin bezna noptii. Iar daca-l avem, sa tinem seama ca implinirea acestuia sa nu fie ca dobandirea unui succes, ci ca o curatire, innobilare a fiintei, cum spune Ibsen, trecand prin foc… sa te purifici!
Avand un tel inalt, curat in viata noastra, incepand din anotimpul tineretii, ne vom gasi forta in noi insine si nu ne vom lasa purtati (dupa un cuvant al scriitorului si filosofului francez Montaigne) "cum sunt cele plutitoare, fie agale, fie furtunatic, dupa cum e unda".