Intr-un anume sens, Vama Veche e ca un cancer: o extirpi dintr-un loc si apare in altul. Astfel ca, o multime de locuri care si-au facut brandul in Vama se trag incet-incet spre locuri mai linistite si mai burgheze – chestie, la urma urmei, de inteles, orice intreprinzator, cat de hippiot ar fi, dupa ce-si aduna plusvaloarea, simte nevoia sa se extinda. Exemplul care imi vine in minte cel mai repede e "La soni" care, de cativa ani, are o "sucursala" in Bucuresti – un restaurant scump unde berea e la liberul constiintei clientilor, vreau sa zic ca iti torni de la robinetul barului cate halbe vrei si la sfarsit platesti conform estimarilor proprii. Nu stiu insa daca "La soni" mai functioneaza acest sistem. "La Pirati", clubul deschis de curand pe Pache Protopopescu 21 (intersectia cu Traian) nu e insa atat de sofisticat la nivel conceptual – e mai degraba un club compozit de rock, copilul bogat al rudei sarace din Vama Veche, pentru care parintii si-au dat sufletul in ideea de a-i construi un viitor bucurestean.
Fiindca dupa mobilier, l-ai lua mai degraba drept un club de electro, decat unul de rock – asta chiar amplasarea e intr-un subsol in care se coboara ca-ntr-o mina. De la intrare, te frapeaza pictura murala de pe perete, cu o busola si o corabie alb-negru, la asorteu cu mobilierul suprarealist, (curat) de cafenea – canapele zebrate de lounge sau taburele in aceleasi tonuri de culoare, la masute negre cubice, (obligatoriu) joase. Peretii sunt si ei albi, iar pe jos gresia straluceste ca pasta de dinti. Alta incapere are tejghele pe margine si scaune inalte de bar, cu picioare de metal inalte si gracile: dupa "incaperea zebra", urmeaza "incaperea gazela", as zice. Locul are un fel de echilibru ciudat, cu tot dezechilibrul si muzica data prea tare – o muzica destul de dura (chiar neasteptat de dura pentru un loc cu origini vamaiote).
Chiar si gluma de pe un drapel american, prins pe perete, pe care Artistul necunoscut a scris "Buci", merge in spatiul asta amenajat atat de putin verosimil. Izul lui de prosperitate noua, stangace, nepriceputa, mi l-a facut imediat apropiat. Preturile, trebuie neaparat s-o spun, sunt cu adevarat simpatice – semn ca, adusa la Bucuresti, Vama nu s-a imburghezit pana intr-acolo incat sa-si uite politicile de ospitalitate: bere si cafea la 5 lei, cocktail-urile simple 9-10 lei. Nu stiu de ce, dar mi-as dori ca locul asta sa reziste.
