» Unul dintre cele mai frumoase muzee din Moldova se afla in gospodaria unui faimos colectionar si creator popular, in varsta de 90 de ani, Neculai Popa, din Tarpesti, judetul Neamt. Aflat nu departe de Targu Neamt, in comuna Petricani, pe drumul care duce spre Tupilati sau Razboieni, satul Tarpesti unde se afla muzeul este prins in itinerarul celor care viziteaza Humulestii lui Ion Creanga, Cetatea Neamtului sau manastirile vestite din zona.
Am ajuns la Neculai Popa cand in pomii din curte inca mai erau mere. Dupa o poarta din lemn, cu stalpii sculptati antropomorf si cu acoperis de dranita, o alee lunga ne conduce printre sculpturi bizare. Forme esentializate – cu un simplism ancestral care sustine ideea de arta populara, dar si de arta naiva – intruchipeaza in lemn sau piatra personaje fabuloase. La cei 90 de ani pe care ii are, Neculai Popa spune ca mai sculpteaza si acum, in lemn, dar ca de la anul va reveni la piatra, caci isi va reface atelierul.
Un pavilion special construit se adauga unei case mai vechi, adapostind, amandoua, o colectie formata din mii si mii de obiecte dintre cele mai felurite, incepand de la ceramica Cucuteni si obiecte dacice, pana la instrumentar popular de lemn, fier, ceramica, impletituri, bani din diferite vremuri si de la diferite popoare si tot felul de straie populare. Anual, mii de oameni trec pragul acestui muzeu, majoritatea fiind turisti straini aflati pe traseu cu autocarul. Neculai Popa este insa dezamagit de evolutia lucrurilor dupa revolutie. "Am sa va spun ceva dureros. Eu am luptat impotriva comunismului. Comunistii ne-au prins, ne-au condamnat, ne-au confiscata averea, au facut tot ce au vrut cu noi. In puscarie am avut de suferit, fereasca Dumnezeu!
Dupa ce am venit din puscarie, iar am deschis santierul arheologic, cu Bucurestiul, bineinteles, am dat drumul la muzeu, am inceput cu sculptura in lemn, cu sculptura in piatra, am inceput iar cu mastile, cu formatia mea de 40-50 de oameni. si comunistii au spus: d’apoi omul asta, la timpul asta, noi avem nevoie de asa ceva! si m-au apropiat, dom-le. Mi-au pus o masina la dispozitie, scria cu creta pe ea «Formatiunea Neculai Popa», mi-au facut vreo 30-40 de expozitii prin tara pe la noi si in vreo 20-30 de tari peste hotare. Vorbeau de mine la radio si la televizor ca de Ceausescu, cate jumatate de ora. si cum, dom’le, de la revolutie incoace nu mai vine un sfant, un arhanghel, un drac nu mai vine pe aici?! S-a terminat cu Neculai Popa, s-a inchis tot? Am chemat, am invitat aici toti ministrii de cultura, care cum s-au schimbat. Singurul care a venit e Caramitru. si apoi ma intreaba lumea cine te sprijina? Noi! Nu ma sprijina nimeni, nu mi-a dat nimeni doi lei!
N-am nevoie sa imi deie parale, dar nu m-au ajutat cu nimic! si imi pare rau: comunistii – dusmanii mei si eu ai lor, aceia sa ma ajute!?", spune batranul Popa apasand cuvintele.
O viata traita sub semnul artei si al traditiilor folclorice
Forta lui Neculai Popa vine din traditia folclorica, de care s-a atasat inca din copilarie. "Eu, din tinerete, din copilarie, asa, cand eram de 12-13 ani, am iubit in sufletul meu folclorul, traditia, datinile, obiceiurile. M-am dus si eu cu steaua, ca copil, in fiecare an, pana am fost caine batran, m-am dus cu clopotelul cu uratul de Anul Nou, cand am fost de arnauti, m-am facut arnaut… Cand a fost de-a jienii, m-am dus cu jienii, cand a fost de alaiul caprei, m-am dus cu alaiul caprei, la fel cu mascatii. Faceam baluri populare, faceam serbari cu formatiunea mea, impreuna cu tineretul si ma chemau invatatorii din satele vecine, directorii de scoli: dom’le, hai sa fixam, pentru ziua de cutare, facem afis si anuntam: vine Neculai Popa cu ansamblul lui si da o serbare urmata de bal, ori in Grumazesti, ori in Humulesti. Dar unde n-am fost, prin Raucesti, prin toate partile", isi aminteste Neculai Popa.
Intalnirea esentiala care i-a schimbat destinul a fost cu arheologia Culturii Cucuteni si parintele Matasa, cel care i-a fost profesor la scoala de cantari bisericesti si care a pus bazele celei mai mari colectii de ceramica Cucuteni din lume, aceea de la Piatra Neamt. Cu parintele Matasa a sapat pe santierele arheologice de la Frumusica si Borlesti, dupa care, indemnat de profesor, a descoperit un important sit chiar in satul natal. Artistul popular povesteste ca a auzit, pe santierul de la Tarpesti, cum se plangeau arheologii ca nici unul dintre idolii pe care ii gasesc nu este intreg si atunci i-a venit ideea sa rezolve el problema: sa-i faca el si sa-i strecoare in situl arheologic. A incercat mai intai din lut, pe care l-a ars in cuptorul pentru paine, si apoi din piatra, pentru ca lutul era evident diferit de cel vechi de 5.000 de ani. Asa a inceput sa sculpteze.
Dupa ce arheologii l-au descoperit ca autor al falsurilor ajunse in situl arheologic, au decis ca are un talent care trebuie cizelat si i-au adus profesor. "Profesorul fuma, bea cafea, se plimba prin ograda, eu lucram. «Ia sa imi faci mie, prima data, o batrana oleaca gheboasa, care se sprijina intr-un bat!» Dom-le, am facut-o! A durat vreo doua zile. «Ia fa, de acu inainte, doi care se strang la brat!» C-apoi m-au intrebat la televiziune la Bacau: «ai vazut sculptura lui Brancusi?» Dar zic eu: nici nu am auzit de Brancusi! Ei, zice, asta-i repetitie, dar maine cand inregistram, sa nu te apuci sa spui ca nu ai auzit. Ai auzit de marele Brancusi, dar aceasta este creatia dumitale. I-am mai facut un cioban cu o galeata, il am in pod si pe acela. Le-a luat pe toate trei la Bucuresti si au inceput sa ma publice la radio, sa ma deie la televizor cu acelea, domnul Vulcanescu", spune Popa.
Acum, la 90 de ani, Neculai Popa spune ca isi doreste doua lucruri: ca munca lui sa fie dusa mai departe, din generatie in generatie, si sa fie impacat cu Dumnezeu, prin fapte.
