Pesedistii asteptand cu sufletul la gura rezultatele din adancurile intunecate ale Moldovei, doar-doar vor reusi sa treaca pe primul loc…; fie si numai cu o jumatate de procent, fie si numai cu cateva sutimi, astfel incat sa aiba justificarea formala ca au castigat. Semnificatia nu poate insa scapa: PSD este un partid care se bazeaza aproape exclusiv pe voturile pensionarilor si pe cele ale persoanelor din mediul rural, aduse la vot cu mijloace indoielnice de baroni eficienti precum Dragnea sau Oprisan.
PSD ramane un partid ancorat in trecut, preferat de oameni care se tem de viitor. PSD nu are, asadar, nici un temei politic sa pretinda conducerea viitorului guvern pentru ca nu are nimic de oferit in afara de resentimente si de balastul comunist de care nu a reusit sa se elibereze. Nu iesi din intuneric cu diavolul la brat! Din punct de vedere moral, PSD este definitia insasi a falimentului. Este adevarat, am scapat, in sfarsit, de diversiunea securista numita Partidul Romania Mare, dar am ramas cu Dan Voiculescu. Multumita PSD, Parlamentul Romaniei va fi injosit de prezenta lui Voiculescu printre senatorii tarii. si unde merge Dan Voiculescu, de ce sa nu mearga si Adrian Nastase?
Si aici venim la PD-L. Se poate sa amanam putin petrecerea? 33% este, oricum am lua-o, un esec. Un succes ar fi fost 45% si posibilitatea de a forma guvernul si de a avansa o agenda de modernizare a tarii realmente de dreapta. Dezastrul a fost, ce-i drept, evitat in ultimele ore ale zilei de duminica, dar asta nu inseamna ca nu a fost un esec. Sa ne explicam. In 2004, in America, strategul Partidului Republican, Karl Rove, a reusit ceea ce putina lume ar fi crezut ca era posibil: realegerea presedintelui Bush. Aceasta mica minune a fost posibila pentru ca Rove a stiut ca majoritatea alegatorilor americani sunt conservatori si a exploatat la maximum baza electorala a republicanilor. Activistii republicani s-au mobilizat si i-au scos la vot pana si pe locuitorii din cel mai indepartat orasel din Midwest. La noi, PD-L a dus o campanie catastrofala – faptul ca, in realitate, catastrofa nu s-a produs este mai curand o circumstanta agravanta decat una atenuanta –, in care a vanat fara succes voturile PSD in loc sa se ingrijeasca de propriii alegatori.
In locul campaniei necurutatoare, dar inteligente, pline de umor si buna-dispozitie de acum patru ani, PD-L ne-a oferit o campanie trista, centrata pe promisiuni populiste si pe mult prost-gust. In loc de Plesu si Monica Macovei, am avut parte de Udrea si Prigoana. In loc de discurs justitiar anticoruptie, ne-am trezit cu manele ieftine. Daca PD-L ar fi aratat mai mult respect fata de propriul electorat tanar si urban si l-ar fi cultivat cu mai multa grija, atunci ar fi stiut sa il convinga ca aceste alegeri sunt cruciale si l-ar fi convins sa iasa la vot si sa arunce PSD in uitarea pe care acest partid o merita. In felul acesta, se poate spune ca PD-L poarta o responsabilitate grea pentru faptul ca Voiculescu sau Nastase vor continua sa joace un rol in viata noastra politica.
Pretul pe care PD-L il plateste pentru campania inepta pe care a dus-o este transformarea PNL in partid-pivot, in partid "kingmaker", care va decide cine va conduce Romania. Acest pret va putea fi cuantificat in numarul de concesii pe care PD-L va trebui sa le faca PNL. Pentru ca acum aceasta este intrebarea fundamentala: cat este dispus PD-L sa cedeze pentru a ajunge la putere? Faptul ca Theodor Stolojan a afirmat ca numai cota unica de impozitare de 16% este nenegociabila nu este de natura sa ne dea sperante. Romania in care PD-L±PNL au peste 50% ramane aceeasi tara corupta si nereformata ca si sambata seara. De aceea, daca pretul pe care PD-L va trebui sa il plateasca pentru accesul la putere va fi abandonarea luptei anticoruptie si modernizarii tarii, atunci este un pret prea mare si nu merita platit. Opozitia ar fi cu mult mai onorabila si mai responsabila decat un compromis.
