Ecriza. Teoretic, autoservirile si restaurantele ieftine ar trebui sa mearga mai bine. Ma rog, e mai mult o dorinta de-a mea. Mi se rupe inima cand vad disparand din centru un loc ieftin, inlocuit cu o cafenea. Pe langa "L’Ardeleni", localul de pe Calea Mosilor, am trecut de nenumarate ori si de fiecare data am ezitat sa intru din cauza numelui derutant. Mi-era teama sa descopar un restaurant de semifite – fiindca Ardealul e de regula invocat ca brand in logica elitista a seriozitatii si a lucrurilor bune de odinioara (care, inevitabil, usureaza portofelul de sume consistente); L-ul frantuzesc de la inceput dadea o nota si mai suspecta de snobism. Or, nici vorba de toate astea. Pure prejudecati. Finalmente mi-am facut curaj si am intrat in local – iar inauntru, surpriza, o autoservire cu specific ardelenesc: (ciorbe, lucicos, tocanite).
Preturile, de asemenea, mai mici decat intr-un restaurant, dar usor mai mari decat intr-o autoservire obisnuita – ciorbele 6-7 lei, iar felul principal trecand binisor de 10 lei. Mi-am luat o ciorba de miel cu tarhon – portia cam mica, ce-i drept, dar tarhonul era pe bune, nu avea gustul de musetel al tarhonului uscat din alte restaurante. Greu de crezut, dar era chiar tarhonul tinut in apa, otet si sare de acasa. In definitiv, tarhonul nu e ceai, sa-l pui la uscat – l-ai ucis, daca i-ai facut asta. Dresatura si ea, pe stil ardelenesc – nu smantana, ci ou cu lapte. La felul principal, m-am cam fentat – portiile se calculeaza la suta de grame, iar 300 de grame nu inseamna mare lucru.
Papricasul de pui a fost insa decent, dulce si cu gust placut de boia. Cu castravetii murati a devenit chiar delicios. Autoservirea are si un meniu al zilei (post si obisnuit), care te scoate undeva la 20 de lei, iar programul e de la 11.00 la 19.00 (mai lung decat in autoservirile obisnuite). In concluzie – nu se gateste chiar atat de bine ca la autoservirea de pe Parvan, dar e oricum, cu doua clase peste McMony’s din aceeasi zona. Bila neagra sunt preturile si portiile cam mici.
