In fiecare luni, ca mai demult, TVR 1 ne ofera teatru. Am vazut sau revazut montari vechi ale lui "…Escu" si "Titanic vals", prima cu stefan Banica in mare verva si cu o suculenta Dorina Lazar, cealalta cu Radu Beligan in rolul principal, al lui Spirache Necsulescu, si cu Florian Pitis in cel al lui Decebal. Nu despre montarile respective voi vorbi, ci despre un brand in curs de formare. TVR are ceva ce n-are nici o alta televiziune din Romania: arhiva. Ea detine monopolul la imagine istorica, la document istoric, unul pe care n-a stiut inca sa-l exploateze si, desigur, pe care poate nici vremea nu venise inca sa-l dezgroape: istoriei i se mai vedeau inca marginile iesite de sub tarana proaspata.
"Titanic vals" a aparut luni, 17 noiembrie, pe micul ecran, insotit de un reportaj de epoca (1970), cu obisnuitul interviu luat unui muncitor (evident, ales sa fie destept si frumos) si cu vocea entuziasta a naratoarei care, desigur, vorbea despre "lumea noua", in timp ce se derulau imaginile nou-construitului pasaj al Universitatii (unde scarile rulante, culmea, functionau!). Exista o carte a unui filosof francez numita La Parole muette: Vorba muta. Vorba muta este limbajul moastelor, al ruinelor sau chiar al prezentului in sectiune vizuala: cotidianul nostru vorbeste, incontinent, fara sa stie ca spune, spune – trebuie doar sa-l asculti. Reportajul despre care scriu vorbeste despre niste vremuri pe care generatia mea nu le cunoaste: comunismul "cu fata umana", ideologizat, desigur, dar mult mai deschis decat cel pe care-l stiu de la televizor din deceniul urmator.
Alaturi de piese de teatru de demult, si de grupuri rock tot de atunci, TVR mai are si o emisiune de sport de pe vremuri, Replay. Mie, de pilda, imi place sa ma uit, atunci cand privesc un meci de fotbal din anii 1970, la reclamele dimprejurul stadionului: numai tigari si alcool. si ma gandesc apoi la cat de aseptici pretindem ca devenim astazi, cu reclamele la case de pariuri, la ziare si televiziuni si la firme de distributie de electrocasnice. Vreau mai mult: vreau interviuri de demult, emisiuni culturale si sociale de demult (filme si muzica am tot vazut deja): vreau o istorie a televiziunii in serial, vreau explorari in comunismul romanesc la televizor, cu imagini, cu sonor, pentru ca avem ocazia sa revedem comunismul, prin imagini care nu ne spun neaparat adevarul epocii, dar care vorbesc despre ele fara sa-si dea seama.
Daca ar fi existat televiziune in Europa ultimelor secole, macar, cat de inutile ar fi fost atatea si atatea carti de istorie: pentru ca am fi avut suvoaie de "vorbe mute" care ne-ar fi spus fiecaruia, la ureche, ceea ce astazi ni se pare ca stim sau, mai degraba, ceea ce nu ne mai intereseaza deloc. Pe noi ne intereseaza maine sa votam, ok. Cu Ecaterina Andronescu garantata de Vanghelie si pe Anca Boagiu lipita cu Theodor Paleologu. Votati, lasati istoria, votati si mancati, votati.
