» Unui 2008 "traumatizant" ii va urma un an dificil.
» Datorita masurilor politice, s-a evitat o criza ca in anii ‘30.
Anul 2008 a fost "traumatizant", criza financiara provocand prabusirea unor banci venerabile si a pietei imobiliare din America. In tarile in curs de dezvoltare au avut loc revolte impotriva cresterii preturilor la alimente, iar pretul petrolului a inregistrat variatii ingrijoratoare. In pofida acestor evolutii, anul se va incheia cu o crestere medie a Produsului Intern Brut global de aproximativ 3,8%. Se va putea repeta aceasta minune si in 2009? Din pacate, nu, este concluzia la care ajung analistii The Economist, in prognozele pentru anul viitor, care se deschid cu un comentariu intitulat "Puneti-va centurile de siguranta".
In unele domenii, situatia va incepe sa se stabilizeze sau sa se imbunatateasca, dar numai pentru ca "mai rau nu se poate". Aceasta constatare este valabila, de exemplu, in cazul bancilor de investitii, care aproape ca si-au incetat activitatea in 2008, in urma falimentului unor nume importante din domeniu, a fuziunilor sau a transformarii in institutii de credit. The Economist estimeaza ca pana la mijlocul anului viitor se va ajunge in "punctul mort" din care va reincepe cresterea. Sectorul imobiliar va atinge cel mai scazut nivel in primavara lui 2009 in SUA si aproximativ sase luni mai tarziu in Europa, dupa care situatia se va stabiliza, fara sa se poata vorbi insa despre o redresare mai devreme de 2011.
Din cauza crizei din sectorul bancar, atat al investitiilor, cat si al creditelor, companiile vor deveni mai preocupate de problema reducerii costurilor, ceea ce va duce la concedieri si la alte masuri de economisire, efectul imediat fiind reducerea cresterii economice. Cresterea somajului va duce la scaderea cererii pentru numeroase produse, de la automobile si computere la servicii. Va fi afectata si capacitatea de rambursare a creditelor, rezultatul fiind un al doilea val de probleme pentru banci.
Economiile emergente au parut afectate doar marginal in 2008 de criza din tarile dezvoltate. In 2009, din cauza scaderii exporturilor in SUA, Europa si Japonia, efectele crizei se vor resimti cu atat mai puternic cu cat economia este mai dependenta de export. Singapore sau Hong Kong, ale caror exporturi in SUA reprezinta 20-30% din PIB, sunt mai vulnerabile, de exemplu, decat China, ale carei exporturi in SUA se ridica la doar 8% din PIB, jumatate din exporturile sale fiind orientate spre alte tari emergente. si cererea interna va scadea. Tarile emergente au fost mai prudente in politica financiara decat cele dezvoltate, conditiile de creditare fiind mai stricte si riscurile asumate in investitii fiind mai mici. Cu exceptia Coreii de Sud, a scazut si dependenta lor de capitalul strain. Dar si in privinta tarilor emergente prognozele sunt mai rezervate.
Lumea se confrunta cu cea mai grava criza de dupa recesiunea din anii ‘80, dar, din fericire, masurile politice au impiedicat repetarea unei crize similare celei din anii ‘30, considera The Economist, atragand insa atentia ca liderii politici trebuie sa ramana la fel de activi si de implicati si in anul urmator si, mai ales, sa nu cada in capcana protectionismului, chiar daca pare o optiune tentanta. Dimpotriva, finalizarea rundei de negocieri de la Doha privind liberalizarea comertului mondial ar fi cel mai bun remediu pentru criza.
20 de ani de capitalism
Anul viitor va fi cea de-a 20-a aniversare a caderii Zidului Berlinului, prilej cu care The Economist isi pune intrebarea daca trecerea la capitalism "a meritat". Daca s-ar fi mentinut ritmul de crestere economica din 1989, fara "intreruperea" cauzata de trecerea la capitalism, costul tranzitiei ar putea fi estimat la 0,5–1 trilion de dolari, la valoarea dolarului din anul 2000. La un ritm de crestere viitor de 4-5%, va fi nevoie de inca un deceniu pentru a "amortiza" acest cost si a face trecerea la capitalism "rentabila".
Nu trebuie uitat insa ca economia planificata, centralizata, producea tractoare care se stricau imediat, bunuri asa-zis de larg consum pe care nu le voia nimeni si cozi interminabile pentru produse de care oamenii aveau intr-adevar nevoie, aminteste The Economist, adaugand si valoarea inestimabila a democratiei, fata de care aproape toti cetatenii statelor fost comuniste isi declara atasamentul.