In limba romana scrisa, termenul filosof apare inca din veacul al XVII-lea, imprumutat din lat. philosophus sau direct din gr. philosophos, de unde l-a preluat si latina, apoi toate limbile europene. La origine, adica in greaca, philosophos insemna "iubitor de intelepciune", astazi fiind definit ca "persoana care se ocupa cu filosofia, ganditor".
Aflata in preajma Bizantului, cultura noastra timpuriu-medievala avea stire de vechii filosofi elini – Platon, Aristotel, Pitagora – de vreme ce, chiar fiind "pagani", apar zugraviti cu nimburi de sfinti pe o celebra fresca a Manastirii Sucevita. Cei pomeniti mai sus, inca si altii, isi merita desigur titlul de "iubitor de intelepciune". De altfel, termenul romanesc cel mai vechi pentru adevaratul filosof era intelept, cum apare inregistrat si in basme.
Tot din vechime, romana mai are atestat si calamburul firoscos, pe care lingvistii il cred venind din filosof incrucisat cu din fire scos, astazi avand sensul, deseori ironic, de "om priceput la toate, invatat si destept". si daca, totusi, firoscos vine din firesc, asadar "care este conform asteptarilor, cum era normal sa fie; obisnuit, normal, natural"? Nu asa trebuie sa fie un OM?
Astfel de gingase jocuri cu graiul nostru facea si Constantin Noica in ultimii ani ai vietii, pe unele chiar publicandu-le in reviste de cultura, dupa ce fusese "iertat" de autoritatile comuniste. Dar pana ce sa fie "iertat", a trebuit sa fie "reeducat" in inchisoare, propunandu-i-se sa citeasca "operele" lui Marx, Engels, Lenin si Stalin, ceea ce Noica, nu prea avand ce face in celula, a acceptat!
Nu vom sti niciodata exact ce gandea cel iubitor de intelepciune despre randurile scrise de cei scosi din fire, ca Marx si Engels, care inca de la prima publicare a Manifestului Partidului Comunist, in februarie 1848, la Londra, indemnau fatis la crime impotriva umanitatii, nemaivorbind de continuatorii lor, Lenin si Stalin, care le-au pus si in practica.
In uriasa inchisoare, cum pe vremea comunismului era intreaga Romanie, Constantin Noica era un "detinut de lux", care, scriind si publicand din convingere, s-a potrivit la un moment dat cu nationalismul promovat, din motive conjuncturale, de Ceausescu. Cu toate acestea, Noica era supravegheat permanent de "straini", eufemism pentru securisti, care il si vizitau la sihastria lui de la Paltinis, cum confirma si amintirile inedite, publicate in acest numar al aldinelor, despre ultimii sai ani de viata. Dupa cum spune si martora de la Paltinis, "acolo era un om". Intr-adevar. Dar ce om!
