Manualul pentru liceu intitulat "O istorie a comunismului din Romania", editat recent la Editura Polirom, prilejuieste, pe buna dreptate, interesante dezbateri. Astfel, in suplimentul ALDINE din 7 noiembrie 2008, distinsul istoric serban Radulescu Zoner, coleg si prieten de foarte multi ani cu subsemnatul, isi exprima opiniile personale asupra manualului, unele dintre acestea fiind pozitive, altele mai putin. Una dintre aceste opinii se impune a fi, la randul ei, discutata, avand in vedere impactul pe care il poate avea asupra cititorilor tineri si foarte tineri.
"Dupa lichidarea P.N.T., in urma procesului intentat liderilor acestora, in frunte cu Iuliu Maniu si Ion Mihalache, in toamna anului 1947, si autodizolvarea P.N.L., in aceeasi perioada, lupta activa impotriva comunistilor din Romania s-a incheiat, exceptie facand gruparile de partizani din munti". Am citat din articolul lui serban Zoner fraza care exprima un flagrant neadevar istoric. Ideea pe care o exprima aceasta fraza jigneste memoria sutelor de mii de compatrioti care au luptat de-a lungul intregii perioade 1945-1989 impotriva comunismului, foarte multi dintre ei pierzandu-si viata in inchisori sau din cauza persecutiilor la care au fost supusi.
In anul 1948, deci dupa data la care face referire serban Zoner, guvernul comunist a declansat o salbatica represiune impotriva celor care se opuneau bolsevizarii tarii.
Sute de mii de romani au fost, in anii care au urmat urmariti, arestati, torturati si aruncati in temnite sau lagare de munca fortata, cu sau fara condamnare in justitie. Motivele persecutiilor erau foarte diverse, de la alcatuirea unor organtizatii anticomuniste clandestine, raspandirea de manifeste, refuzul de a se inscrie in colectiva, sau colportare de "zvonuri" impotriva regimului, pana la acte de sabotaj in economie sau lupta cu arma in mana in munti.
In anii 1949-1951, la inchisorile de la Jilava si Pitesti precum si in lagarele de la Canal, am fost alaturi de mii de compatrioti, marea lor majoritate tineri care, intr-un fel sau altul, participasera la lupta anticomunista si fusesera arestati iar unii condamnati. Iar inchisorile si centrele de detentie din tara, in numr de peste o suta, erau, in acei ani, pline cu detinuti politic luptatori anticomunisti. serban Zoner, el insusi fost detinut politic, si nu pe degeaba, a reusit sa se sustraga arestarii timp de 11 ani, dupa care, in anul 1959, a fost arestat si condamnat la 10 ani inchisoare. Dupa eliberare, in urma gratierii din 1962, a avut de suferit nenumarate persecutii pentru crezul lui politic. Cu atat mai inexplicabila este afirmatia sa privind "incheierea luptei anticomuniste in anul 1947". Oare miile de studenti inchisi si torturati inspaimantator la Pitesti in monstruoasa "reeducare" din 1949-1951, au fost victimele unor inscenari judiciare (cum afirma serban Zoner) sau luptatori impotriva comunismului? Nita Cornel – politehnicianul bacaoan ucis in mod bestial in februarie 1950 de catre tortionarul sef Eugen Turcanu, in infioratoarea camera 4 spital a "reeducarii", fiindca nu si-a denuntat camarazii de lupta impotriva ocupantilor sovietici, a fost luptator anticomunist, sau nu?
Preotii ortodocsi, romano si greco-catolici din "brigada" de preoti din lagarul Peninsula – Valea Neagra la Canal, care se gaseau acolo pentru neclintirea lor in credinta crestina, nu erau luptatori impotriva comunismului ateu?
Intelectuali ilustri ca Lucian Blaga, Constantin Noica, Ion Petrovici, Vasile Bancila, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Nicolae Steinhardt, Anton Dimitriu, Alexandru Paleologu si multi altii, care in scrierile lor, multe nepublicate, denuntau abuzurile regimului bolsevic, motiv pentru care au fost cumplit persecutati, nu erau si ei luptatori impotriva comunismului?
Marele humorist Pastorel Teodoreanu, autor a sute de epigrame anticomuniste savurate in intreaga taara, nu era si el, in felul lui, un luptator?
Sa fi uitat serban Zoner de miscarile studentesti sever reprimate la Cluj, Timisoara, Iasi si Bucuresti, in toamna anului 1956, in timpul si dupa revolutia anticomunista din Ungaria?
In anii de dupa 1970, disidentii ca Paul Goma, Mihai Botez, Ana Blandiana, Radu Filipescu si neinfricata Doina Cornea, n-au luptat si ei impotriva dictaturii comuniste, la fel ca grupul de ziaristi de la Romania Libera (Anton Uncu, Petre Mihai Bacanu, Mihai Creanga) care impreuna cu tipograful Alexandru Chivoiu au editat in anul 1989 un ziar anticomunist clandestin?
Ma opresc aici cu intrebarile, fiindca enumerarea tuturor formelor in care poporul roman a luptat impotriva comunismului nu poate incapea intr-un scurt articol de ziar, si nici macar in cele 900 de pagini ale lucrarii intitulalte "Genocidul comunist in Romania" pe care am publicat-o la Editura Albatros (vol. I – 1992, vol. II – 1994, vol. III – 1998, vol. IV – 2003).
Prietene serban Zoner, sunt convins ca, dupa citirea acestor randuri, vei reflecta si vei ajunge la concluzia ca lupta anticomunista desfasurata, in Romania anilor 1945-1989, nu a incetat nicio clipa. Tu insuti, dupa 1959, cand ai fost arestat, rezistand presiunilor anchetatorilor securitatii din Ploiesti, si nedenuntand pe nici unul dintre cei care – cu mare curaj – te-au ajutat sa te ascunzi timp de 11 ani, ai facut parte din marea lupta anticomunista din Romania. si la fel ca tine, au fost sute de mii de compatrioti. Spre cinstea lor si a tarii noastre.
8 noiembrie 2008
