In presa cotidiana franceza, demult – dar am avut o reconfirmare saptamana trecuta – scriu "filozofii". Cine sunt ei? De la fenomenologi catolici, ca Jean-Luc Marion, la comunisti ca Alain Badiou, sociologi, teologi, teoreticieni literari, economisti etc. Saptamana trecuta, numarul de joi (13 noiembrie) al Libération a fost scris in intregime de 59 de "filozofi" – ei au redactat pana si paginile de sport ale cotidianului. Majoritatea au afilieri academice; cei mai multi, e drept, sunt francezi, dar si italieni sau americani etc. Am de facut aici doua remarce care, cred, privesc si presa romaneasca.
1. Filozofii n-au scris ce si cum au vrut ei, ci respectand in amanunt structura jurnalului. Ceea ce inseamna ca, fie ei filozofi, au demonstrat ca se pot plia totusi la o normativitate jurnalistica profesionista si ca, in acest demers, prestigiul lor nu i-a cocosat pe "umilii" angajati ai ziarului. Acest exercitiu de adaptare nu se regaseste si in paginile cotidienelor romanesti, unde "prestigiosii" scriu ce vor si unde, iar uneori nici limita semnelor nu reprezinta pentru ei o limita.
2. In Romania, "filozofii" din ziar nu trebuie sa aiba, pentru a fi numiti astfel, afilieri academice. Desigur, unii chiar au. Dar afilierile lor sunt mai degraba "de trust" si "de interes". Important e ca ei sa ilustreze cu forta un "alb" sau un "negru" pentru ca apoi pozitiile lor sa nasca "dezbateri" de genul "bravo!" versus "ba pe-a ma-tii". Prezenta "filozofilor" in ziarele romanesti e mai degraba una de "scriitor", un condei frumos sau excesiv care loveste plexurile mintilor adormite ale romanilor. De asta pana si ceea ce promitea sa devina o dezbatere – volumul "Iluzia anticomunismului" – e mai mult un pretext pentru cafteala intre suporteri. In care patronii (spirituali sau materiali) nu se baga. Doar daca focul tanjeste, mai arunca un vreasc ceva si se-ntorc in aerul lor conditionat.
