» Un accident din 1992 a dus la descoperirea unei metode ieftine de cercetare.
» Ratustele de cauciuc ofera date pretioase despre curentii oceanici si topirea calotei glaciare.
Ce dispozitiv rezista la geruri, presiunea exercitata de straturi groase de gheata si curenti cu un debit mai mare decat cel al Cascadei Niagara? Cu ajutorul hazardului, cercetatorii au gasit raspunsul: ratustele de cauciuc.
In 1992, in timpul unei furtuni puternice in Pacific, un container continand 28.200 de jucarii din cauciuc (ratuste, broscute si broscute testoase) a cazut de pe un vas, incarcatura fiind luata de valuri. Ani dupa accident, unele dintre aceste jucarii au aparut pe coaste la mii de kilometri de locul "naufragiului", fiind identificate datorita codului de fabricatie. In 2003, o ratusca a aparut in Maine, iar o broscuta a fost gasita in Scotia. Urmarind traseul jucariilor, cercetatorii au aflat informatii despre directia si viteza curentilor oceanici.
"Stiinta ratustelor" nu s-a oprit aici. Dupa cum avea sa constate chiar un cercetator de la NASA, dr. Alberto Behar, care a proiectat roboti de explorare pentru misiuni pe Marte si pe satelitii lui Jupiter, rezistenta jucariilor de cauciuc le face ideale pentru experimente in conditii extreme, cum ar fi studierea efectelor incalzirii globale asupra calotelor glaciare de la cei doi poli ai Pamantului. In luna august, relateaza "The Wall Street Journal", dr. Behar si cativa colegi de-ai sai de la Universitatea din Colorado au "lansat" o "flotila" de 90 de ratuste in apa rezultata din topirea celui mai mare dintre cei 200 de ghetari ai Groenlandei, Jakobshavn Isbrae, care se micsoreaza rapid incepand din 1997.
Pe fiecare jucarie a fost imprimata o adresa de e-mail si o oferta de rascumparare, in trei limbi. Daca experimentul se desfasoara cu bine, dr. Behar estimeaza ca ratustele vor ajunge in Golful Disko si chiar dincolo de Cercul Polar de Nord, oferind indicii despre accelerarea alunecarii ghetarilor spre ocean din cauza temperaturilor in crestere.
Oceanograful pensionar Curtis Ebbesmeyer din Seattle a transformat pasiunea "cautatorilor de comori" de pe plaja in unealta de cercetare, infiintand o retea internationala pentru urmarirea traseelor obiectelor plutitoare. El editeaza si un buletin informativ, care are un tiraj de 600 de exemplare. Sticle, tenisi, manusi, jucarii si orice alte obiecte plutitoare, inclusiv "clasicele" ratuste, sunt monitorizate de Ebbesmeyer si ceilalti membri ai retelei de cercetari de "oceanografie accidentala", cum a fost denumita aceasta noua ramura stiintifica de catre intemeietorul si principalul sau promotor.
In epoca telescoapelor ultraperformante de miliarde de dolari, a ingineriei genetice si a acceleratoarelor de particule de marimea unui oras, raspunsul la intrebari privind probleme vitale, cum sunt efectele incalzirii globale, poate fi aflat cu ajutorul unor jucarii de cauciuc de doi dolari sau chiar mai putin bucata, constata "The Wall Street Journal".