Din 3 noiembrie, in fiecare sambata ruleaza pe Realitatea TV emisiunea "Alege premierul". Moderator este Mihai Tatulici. Mi se pare emisiunea electorala cea mai consistenta si deci un punct bun de pornire pentru o discutie a raportului dintre politica si televiziune. Am depasit demult perioada unei Romanii politice bicolore: comunisti, neocomunisti, nostalgici si conservatori versus anticomunisti, traditionalisti, progresisti si proeuropeni, tineri si intelectuali de litere. Acum, nici nu stiu daca e bine c-am depasit-o, parca era mai frumos atunci in campanie electorala. Am ajuns astazi sa ne plimbam intre un PSD devitalizat si prostanac, un PNL evacuat de liberalii de traditie, un PD-L populat cu cavaleri ai dreptatii si un PNG-CD ca bodyguard al democratiei, cu sediu la Zmarandescu and Co.
Care Corneliu Coposu, care Radu Campeanu, care (na, uite!) Ion Iliescu? In sfarsit, sa nu ma lungesc. Am asistat, la prima editie, la o disputa penibila intre reprezentantii partidelor candidate la alegeri pe tema oportunitatii cresterii pensiilor si pe tema propunerilor de program pentru campanie. Nici un reprezentant n-avea vreun program ideologic; cu asta ma obisnuisem. Nici unul n-avea carisma, n-avea stil, nu vorbea frumos. Bun. La un moment dat, au ajuns la cuvant tinerii politicieni. Nu-i mai retin acum decat pe Toader Paleologu, care s-a hotarat, in mod bizar pentru mine, sa intre in politica romaneasca, si pe Codrut seres, de la PC-PSD, care stia deja ce trebuie sa spuna, pentru ca era la a doua campanie. E drept, mai era o fata de la PNL, de care iar mi-a placut. Copiii mi-au placut.
O data, pentru ca pareau sa-si cunoasca circumscriptia, iar apoi, mult mai important, pentru ca nu voiau sa-si trateze alegatorii ca pe o familie de maimute. Dar nu-i bai, langa el se foia domnul Tatulici. Omul care si-a tratat mereu telespectatorii ca pe niste maimute, de cand cu Caritas-ul, de pilda. De fiecare data cand tinerii acestia incercau altceva decat sa promita dublarea pensiilor, Tatulici ii intrerupea si le spunea ceva de genul: Domnilor, lasati vrajeala, vorbiti concret: pensii, salarii, subventii, bani. Mai lipsea sa adauge: Mici, domnilor, cati mici pe cap de alegator promiteti in campanie? Domnule Tatulici, cu riscul de a pierde voturi, era timpul ca in politica romaneasca sa intre niste oameni care sa se adreseze concetatenilor lor pornind de la premisa unui orizont de cunoastere european.
Sa stiti ca, daca poate nu suntem acum multi care putem gandi, vom fi tot mai multi. Daca nu suntem multi carora nu ne e ciuda ca senatorii castiga cateva mii de euro pe luna o sa ne inmultim cu timpul si o sa ne amintim de dumneavoastra ca de unul dintre oamenii care, pentru ca el nu poate mai mult, crede ca ceilalti sunt la fel de trogloditi (scuze trogloditilor!).
