» Eric Fottorino, directorul cotidianului Le Monde, se va afla in Bucuresti in perioada 14-15 noiembrie pentru a-si lansa romanul "Sarutari de cinema", publicat la Editura Trei.
» Lansarea, care va avea loc vineri, ora 18.00, la Carturesti, va fi precedata de o dezbatere cu tema "Jurnalism versus literatura", gazduita de Institutul Cultural Francez intre orele 10.30 si 12.30.
» "Romania libera" pune la dispozitia cititorilor sai primul interviu acordat presei din Romania de cunoscutul jurnalist.
» Romanele dumneavoastra importante exploreaza mai degraba relatii de familie decat de cuplu. De unde vine aceasta obsesie?
Scriu din necesitate, pentru a raspunde unei nevoi pe care as putea sa o definesc astfel: sa-mi clarific identitatea, sa stiu cine sunt, care sunt legaturile mele cu parintii, cu cei apropiati. Faptul ca nu mi-am cunoscut tatal a jucat un rol important in aceasta obsesie. Vreau sa spun povestile pe care nu le-am auzit despre aceasta gaura neagra din copilaria mea.
» In "Sarutari de cinema", protagonistul isi cauta mama in iubita; in "Caresse de rouge", tatal vrea exclusivitate afectiva de la fiul sau. Va fascineaza ambiguitatile?
Imi place ambiguitatea in literatura; nu exista doar alb si negru. Ambiguitatea este si o forma de transgresiune. Alchimia raporturilor dintre noi si ceilalti este atat de complexa si atat de misterioasa. La urma urmei, nu esti decat tu cu tine insuti.
» Este "Sarutari de cinema" un roman autobiografic?
"Sarutari de cinema" nu este un roman autobiografic. Dar pentru a-mi lua revansa, el descrie sentimente, senzatii pe care le-am trait in trecut. Literatura este pentru mine o munca de investigatie, de intelegere a realitatii prin bucla fictiunii.
"Sunt a priori impotriva condamnarilor partidelor politice, in afara cazurilor in care exprima idei rasiste sau autoritariste"
» Sunt cartile despre Africa locul unde jurnalistul si scriitorul se intalnesc? Ce va leaga de acest continent?
Africa este un loc al experientei, al intalnirilor umane foarte puternice pe care le-am avut in calitate de reporter in anii ‘80-‘90 in Etiopia, in Africa de Sud. Au fost aventuri foarte excitante si totodata experiente traumatizante despre saracie, violenta asupra celor sarmani, dar de asemenea lectii despre formidabila pofta de viata si generozitatea oamenilor defavorizati.
» Ati debutat in Libération, un cotidian de atitudine trotkista. Erati comunist, pe atunci? Care este perspectiva dumneavoastra asupra stangii, azi?
Nu am fost niciodata comunist. Astazi stanga isi cauta o identitate moderna (dar care este greu de gasit), pe o platforma ideologica reinnoita. De aici si diviziunile si infrangerile sale electorale.
» In Romania, comunismul a fost condamnat oficial de catre seful statului. Cum comentati?
Sunt a priori impotriva condamnarilor partidelor politice, in afara cazurilor in care exprima idei rasiste sau autoritariste.
» Le Monde face parte din presa de stanga?
Le Monde nu si-a definit o ideologie. Le Monde trebuie sa aduca un sens si o expertiza cititorilor sai.
» Cum vedeti viitorul presei scrise in contextul crizei economice si al migratiei spre online a publicului?
Presa scrisa are probleme la nivel global din cauza exploziei netului, a ziarelor gratuite, in timp ce veniturile din publicitate scad. Noi am rezistat fara sa taiem costurile de productie si am propus in continuare cititorilor continutul pe care il asteptau. Le Monde este desigur intr-o continua meditatie asupra acestor subiecte.
Jurnalistul
A debutat in 1984 in Libération, ca free-lancer. Dupa numai doi ani, a ajuns redactor al cotidianului Le Monde, specializandu-se in subiecte ca materiile prime, agricultura si Africa. Intre 1995 si 1997, scrie o serie de reportaje care-l vor impune in istoria genului, iar un an mai tarziu devine redactorul-sef al publicatiei. In martie 2006, a fost numit director al Le Monde, Fottorino fiind cel care a construit o noua formula pentru ziar, cu care Le Monde s-a relansat in noiembrie 2005. In iunie 2007, a fost ales director al cotidianului, obtinand 60% din voturile redactorilor.
Scriitorul
Eric Fottorino este fiul unei infirmiere care a ramas insarcinata la 16 ani cu un evreu marocan cu care nu s-a putut casatori. S-a casatorit mai tarziu cu un kinetoterapeut care l-a adoptat pe micutul Eric. Abia in adolescenta baiatul a aflat cine e tatal sau adevarat. Tema relatiilor de familie complicate sau a tatalui absent este una dintre temele sale centrale – apare in "Caresse de rouge" (Premiul Academiei franceze in 2004; despre un barbat care isi creste singur copilul, incercand sa-l confiste afectiv – insa copilul il paraseste in favoarea mamei), "Korsakov" (Premiul Librarilor pe 2004; despre un copil adoptat de al doilea sot al mamei sale) si "Sarutari de cinema" (Premiul Femina pe 2007; despre un copil fara mama, caruia tatal, pe patul de moarte, ii spune ca mama sa e o mare actrita).
