Cultura se face astazi in colectiv. Solidaritatea criticilor, mult clamata, e o gogorita, atata vreme cat nu e conceputa in interiorul unui cadru tematic sau al unei revendicari de la o anumita traditie. Altfel spus, solidaritatea e posibila astazi ca fragment, iar daca vorbim despre o notiune generica de solidaritate, nu facem decat sa vorbim in vant: astazi, dupa cum bine stim, nu mai exista decat grupuri: colective stiintifice, antologii, formatii de muzica, quatuoruri, colective de redactie. Nu mai exista, astazi, in strainatate – dupa cum remarca si Paul Cornea la o recenta conferinta sustinuta la Brasov – istorii ale literaturii redactate de un singur om. Nu mi-ar fi venit ideea sa scriu despre solidaritatea de grup daca n-as fi dat de un astfel de grup.
Dupa ce FranIois Cusset a scris o carte celebra deja, "French Theory", care reface procesul colonizarii studiilor umaniste americane de catre teoreticienii francezi poststructuralisti, iata ca descopar o strangere de randuri a noului val de ganditori francezi sub numele de "Fresh Theory". Port-parola e FranIois Cusset, 39 de ani, iar printre numele importante se numara si Elie During care, la 38 de ani, e redactorul-sef al prestigioasei reviste "Critique".
Intentia grupului este sa readuca in atentie gandirea franceza a anilor ‘70, dupa ce maestrii ei au murit si dupa ce locul lor a fost luat de asa-numitii "noi filozofi", corecti politic, usor institutionalizati si, in mare, lipsiti de originalitate. Ei editeaza si o revista cu acelasi titlu, dar au – mai ales – un site si un blog. In raport cu Societatea, oamenii astia sunt niste necunoscuti. Dar nu e marginalitatea, dintotdeauna in modernitate, singura modalitate de a exista altfel? Pe de alta parte, nu e marginalitatea o himera de cand cu internetul?
FranIois Cusset a scris o carte celebra deja, «French Theory», care reface procesul colonizarii studiilor umaniste americane de catre teoreticienii francezi poststructuralisti."
