Niciodata n-am vorbit despre televiziunea pentru teenagers. MTV, U, Kiss TV, eventual VH1, toate aceste posturi li se adreseaza. Sa vedem cum. De-a lungul ultimilor zece ani, modelele de seductie au fost doua. In primul rand, MTV. De cand a intrat in Romania, prin 2000, MTV s-a constituit intr-un univers compensativ in raport cu cele fie supra-prezenteiste (canalele de stiri), fie evazioniste, pentru femei. Atitudinea MTV, incepand cu veteranii Beavis si Butthead, este una "autocinica". Cele doua personaje sunt jackass, au toate ticurile indivizilor lipsiti de capatai din Vest (lubricitate, gust pentru violenta, spirit gregar, comoditate si multa prostie), dar si le afiseaza sub forma de protest fie la adresa conformismului burghez, fie la anticonformismul angajat, trairist.
Daca vreti, B si B sunt post-oamenii care-i raspund lui Sisif ca e un prost si incep sa-l imite, dar care in acelasi timp sunt incapabili sa distinga intre diferitele grade de importanta ale actelor omenesti. Pentru ei, nici crima nu e altceva decat rezultatul nescontat al unei ironii spontane. In anii ‘90, aceasta atitudine era contrapunctica: muzica difuzata oscila intre angajamentul rock si divertismentul pop, ambele genuri foarte serioase cand inserau "bluzuri". In anii 2000, muzica MTV s-a diseminat, s-a diversificat, n-a mai produs monstri sacri si s-a hibridizat pe platanul DJ-ilor de tot felul. Tot acum, pentru ca publicul jackasilor s-a maturizat, apar emisiuni noi pentru noua generatie de tineri. Din pacate, cu mesaj mult mai subtire. "Dismissed", de pilda, e un concurs de tip Euforia TV, in care o fata sau un baiat are de ales intre doi sau doua pretendente: ocazie de a manifesta trenduri de comportament.
"Dismissed", ca majoritatea emisiunilor nonmuzicale de la MTV-ul de astazi, se adreseaza fetelor. Din atitudinea cinica si destructiva a anilor ‘90 – generatia emo poate stie de ce – a ramas una conviviala, adesea falsa si, in orice caz, simtitor mai puritana, asta si pentru ca noul public pare, pe de o parte, mai sensibil la chestiunile de ideologie eco, dar si mai lipsit de spiritul (auto)critic al predecesorilor. Mai exista insa ceva tipic MTV: dinamica. Intr-un numar mai vechi al "Romaniei literare", Ioana Parvulescu se plangea ca adolescentii de azi nu mai sunt in stare sa poarte discutii, schimburi de replici mai lungi de cinspe secunde.
Ia urmariti dumneavoastra cat dureaza un dialog pe MTV, cat de mult e solicitata atentia de un singur cadru, pentru a vedea cum ideea de spontaneitate prezideaza astazi felul de a fi al tinerilor, in dispretul oricarei tentative de linearitate. MTV e locul unei dinamici browniene, traduse printr-un "fac ce vreau" care abia are vreme sa se enunte inainte ca referentul lui "ce" sa se schimbe. Nicolae Manolescu observa in anii ‘80, intr-un articol din revista "Steaua": viata americana se caracterizeaza prin simultaneitate. Deschideti pe MTV: observatia se confirma.
